* Calul înseamnă viaţă * Aceasta este filosofie pe care se bazează trei tineri din ţara vecină care vor să ajungă călare până în Kazahstan *
Un medic stomatolog, un istoric şi un cântăreţ folk din Ungaria au plecat călare, pe 2 martie, într-un periplu prin mai multe ţări: au traversat Ungaria, apoi Transilvania noastră, au ajuns la Oneşti, au coborât pe la Galaţi, unde s-au întâlnit cu un alt pasionat de cai, Sorin Stroia. Pe la Giurgiuleşti au trecut în Republica Moldova, de acolo în Ucraina, de unde vor lua feribotul până în Georgia, vor traversa Ajerbaidjanul şi vor poposi, pe 6 iulie, în Kazahstan, unde sunt invitaţi la aniversarea Preşedintelui Nursultan Nazarbayev. Acolo au prieteni, iar medicul stomatolog a botezat o fetiţă, în urmă cu zece ani.
Istvan Bencze, Chemez Farkas şi Sandor Beres sunt cei trei tineri maghiari care au plecat, acum o lună, îmbrăcaţi în costume tradiţionale, împreună cu caii lor – Nike, Csabi şi Rudi, în această inedită călătorie, pornind de la ideea că dragostea pentru cai îi uneşte pe oameni, indiferent de limba pe care o vorbesc sau de locul unde trăiesc. Toţi trei sunt adepţii ideii că tradiţiile trebuie păstrate şi îşi învaţă copiii să tragă cu arcul şi să călărească. Nu degeaba, maghiarilor li se mai spunea, la sfârşitul secolului IX d.hr., unguri sau „onoguri” (ceea ce în mongolă semnifică „poporul celor 10 săgeţi”). Tot pe baza tradiţiilor au stabilit şi această călătorie: „În urmă cu trei ani, Istvan a refăcut drumul lui Atilla (ultimul rege al Hunilor) spre Ungaria. Acum ne întoarcem pe drumul pe care el a venit, încercând totodată să adăugăm şi alte locuri pline de istorie şi de oameni iubitori de cai”, ne-au explicat cei trei.
"Toţi s-au purtat frumos cu noi"
Medicul stomatolog, Istvan Bencze, are o mică fermă undeva, lângă Budapesta, unde creşte 14 cai, istoricul are un cal, iar folkistul doi. Până la Oneşti, cei trei temerari au venit călare, de acolo o maşină le-a preluat caii şi i-a dus înapoi, în Ungaria, urmând ca în Georgia să primească alţii, din rasa Akhal Teke. Porţiunea de drum de la Oneşti până la Galaţi şi de aici până în Georgia au traversat-o cu un autoturism de teren.
„Pentru noi, caii sunt cheia de legătură cu oamenii pe care îi întâlnim şi îi cunoaştem în această călătorie. Peste tot, cei care cresc cai sau care doar îi iubesc şi îi respectă, ne-au primit foarte frumos, ne-au găzduit, le-au dat de mâncare cailor noştri, într-un cuvânt am fost foarte bine primiţi, mai ales în satele din Transilvania, unde am întâlnit foarte mulţi vorbitori de limbă maghiară. Inclusiv poliţiştii s-au purtat foarte frumos cu noi”, povestesc cei trei. „Un cal nu bea cola şi nu consumă carne, el poate schimba în bine ziua şi viaţa oricui, noi îi folosim şi pentru terapie. Calul şi omul au nevoie unul de celălalt pentru a putea trăi, iar legătura dintre ei este pe cât de veche, pe atât de puternică”, adaugă istoricul. La plecare, i-am întrebat cum ar defini, într-un cuvânt, ce reprezintă caii pentru ei: au zâmbit şi ne-au spus simplu: „Viaţa”.
Angela Ribinciuc, Teodora Miron
