Am ajuns în Galaţi într-o zi caniculară, dornic să revăd locurile pe care nu le mai văzusem de trei ani. Impresiile de călătorie erau foarte contrastante, deoarece am văzut atât oraşe şi localităţi frumoase şi bine îngrijite, cât şi unele care nu i-ar fi făcut plăcere nimănui să le înregistreze, să le vadă măcar cu coada ochiului. Din păcate, ajuns în faţa blocului, am avut în faţa ochilor exact una dintre acele imagini, o scară unde nu mai erau trepte fixe, dalele deveniseră capcane pentru trecători, colţurile drepte ale pereţilor deveniseră rotunde, acolo unde mai existau încă şi nu se transformaseră în găuri. Spaţiul verde era propriu-zis o adunătură de gunoaie, copacii care mai existau încă erau neîngrijiţi şi peste tot multă, multă mizerie.
Imagini cu gust amar
Aceste imagini mi-au lăsat un gust amar, mi-aş fi dorit să găsesc altceva. Nu am înţeles de ce se ajunsese aici decât câteva zile mai târziu, când am realizat că existau încă vecinii care gândeau "de ce să facem că şi-aşa nu ţine", "copiii vor strica iar totul", "costă", "nu am timp şi nici dorinţa de a face ceva" şi chiar "muncă voluntară nu mai există de mult timp, unde crezi că te găseşti?".
Totuşi am găsit ceva ce mi-a umplut inima de bucurie, am găsit copiii pe care nu-i mai văzusem de trei ani, mai mari şi mai frumoşi, pe unii chiar nu i-am mai recunoscut, toţi îmbrăcaţi îngrijit, fetiţele chiar cochete, domnişoare în devenire... Era un contrast puternic între aceşti copii şi locul în care se jucau şi-şi petreceau zilele de vacanţă. Nu ştiu, poate amintirea nepoţilor, dorul de aceştia ne-a făcut să dorim să le oferim şi altora condiţii mai bune de joacă şi de petrecere a timpului liber, dar aveam nevoie şi de ajutoare, nu puteam face singuri ceea ce ar fi trebuit făcut de către toţi locatarii, aşa că i-am adunat pe copii pe lângă noi şi i-am întrebat dacă le place cum arată scara şi locul de joacă. Am fost surprins plăcut când chiar ei ne-au propus să-i ajutăm să facă un pic de curăţenie.
Seriozitatea adulţilor vs. seriozitatea copiilor
La început a fost o joacă, apoi totul a devenit, cu trecerea zilelor, un lucru cât se poate de serios. Nu mi-a venit să cred când am văzut atâta zel şi seriozitate din partea unor copii, atâta maturitate la o vârstă atât de fragedă... Asta m-a făcut să-mi aduc aminte de Cireşarii lui Constantin Chiriţă aşa că ne-am adunat în sala de "şedinţe" (sufrageria) şi am decis să ne organizăm într-un grup, Cireşarii D&A, fiecare cu atribuţii pe măsura aptitudinilor: Beni - responsabil serviciu tehnic, Lori - manager grup, Andrei - ajutor serviciu tehnic, Elena - ajutor administrator, Damaris - responsabil igienizare, Bogdan - responsabil spaţiu verde, Bianca, Maria şi Andreea - observatori (pârâcioşi oficiali).
Părinţii copiilor au fost la fel de entuziaşti ca şi cei mici, unii chiar ne-au felicitat pentru ideea de a-i mobiliza. În acest fel copiii, despre care toţi spuneau că ar fi cauza stricăciunilor, vor învăţa ce înseamnă să faci şi să păstrezi curăţenia, aşa că... echipament de lucru (şorţuleţe, mănuşi, şepci), ecusoane cu fotografie şi.... la muncă!
Micii meseriaşi
Extraordinari! Aceasta este aprecierea exactă. Nişte copiii inimoşi, deveniţi peste noapte nişte mici meseriaşi, băieţii pe domeniile tehnice, fetiţele pe partea artistică, glume, râsete, trăznăi, care mai de care cu iniţiative... Impresionant cum au reuşit să-i sensibilizeze pe adulţi, chiar şi pe acei locatari recunoscuţi ca reticenţi. La un moment dat am avut impresia că aceşti copii au reuşit să creeze o atmosferă care până atunci lipsea...
Mulţi vecini, aproape toţi, au contribuit cu diferite sume, alţii cu materiale, alţii cu munca propriu-zisă...
Copiii au reuşit acolo unde adulţii dăduseră greş!
A fost o perioadă frumoasă, în care copiii s-au distrat şi s-au jucat, făcând şi ceva util, timpul a zburat, nici nu ne-am dat seama când acea scară de bloc, urâtă şi parcă uitată de timp, a devenit cum trebuia să fie, spaţiul verde a devenit verde într-adevăr deoarece şi gazonul semănat a început să crească, acum parcă respiri un alt aer, mai curat, copacii şi arbuştii îngrijiţi parcă-ţi mulţumesc...
Şi în mare parte, această schimbare se datorează minunaţilor copii CIREŞARII D&A.
Mulţumim, CIREŞARI!
Aurelian Moldoveanu
