Istoricul Casei Cavallioti: Ce a fost sediul Muzeului de Istorie
Foto: Casa Cavallioti in perioada interbelica

Istoricul Casei Cavallioti: Ce a fost sediul Muzeului de Istorie
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Cafenea, depozit de medicamente, apartamente şi cabinete medicale


Clădirea în care a funcţionat, din 1988 până zilele trecute, sediul central al Muzeului de Istorie Galaţi, cunoscută şi sub numele de Casa Cavallioti, a fost construită în anul 1920 şi este unul dintre imobilele reprezentative pentru arhitectura urbană de la începutul secolului al XX-lea. Până la naţionalizare, imobilul a adăpostit spaţii comerciale la parter - o cafenea şi un depozit de medicamente, cele două etaje fiind închiriate ca apartamente pentru locuit şi cabinete medicale. După naţionalizare, acolo au fost birouri ale sindicatelor şi ale UTC, iar la parter tipografie şi sală de expoziţii a Uniunii Artiştilor Plastici. Începând din 1988, clădirea a găzduit sediul central al Muzeului de Istorie Galaţi.

Cine a fost Gh. N. Cavallioti

Într-o monografie a judeţului Galaţi, în dreptul numelui Gh. N. Cavallioti scrie: „avocat şi mare proprietar al Galaţiului”. Acesta era fiu al unei familii de greci - Neculai Cavallioti - provenită din localitatea Cavalla din sudul Greciei. S-a stabilit în România în a doua parte a secolului al XIX-lea. Gh. N. Cavallioti a avut nouă copii şi 27 de nepoţi, răspândiţi în toată lumea. Unul dintre nepoţii lui a fost medicul gălăţean Radu Cavallioti, care a încercat să refacă fostele proprietăţi ale bunicului său: o casă cu cinci apartamente pe strada Democraţiei, mai multe imobile în preajma actualului magazin „Câinele negru” (Piaţa Centrală), o locuinţă pe strada  Mr. I. Fotea (nr. 4) şi sediul central al Muzeului de Istorie, de pe strada Maior Iancu Fotea nr. 2: „Această clădire a fost construită de bunicul meu, în anul 1920”, declara în 2006, într-un interviu publicat în „Viaţa liberă”, medicul Radu Cavallioti, explicând: „Era un avocat de renume şi şi-a permis să investească mult. Aceasta era concepţia atunci, să investeşti, să laşi ceva în urma ta. Sigur, astăzi clădirea nu mai arată ca până în 1950, când a fost naţionalizată. Avea la parter trei prăvălii mari, între care o cafenea, iar la etajele I şi II, câte trei apartamente pe fiecare palier. După ce a fost înstrăinată, această proprietate a găzduit pe rând câteva instituţii: redacţia fostului ziar «Viaţa nouă», sediul sindicatelor; apoi a fost transformată în actualul Muzeu de Istorie. Cu această ocazie, configuraţia imobilului a fost schimbată”.

Citit 7189 ori Ultima modificare Luni, 17 Septembrie 2012 22:22

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.