Oraşul paradoxurilor: O stradă ca o uliţă pentru prima femeie inginer din lume

Scris de Nicoleta Onofrei

Miercuri, 19 Septembrie 2012 06:00

În Micro 17, exact lângă fosta fabrică de pâine Galmopan, este o stradă care poartă numele primei femei inginer din lume, Eliza Leonida Zamfirescu. Numai că strada e departe de a-şi onora celebrul nume. Artera arată mai degrabă ca o uliţă, nicidecum localizată într-un oraş, ci la marginea vreunei comune prăpădite. Fără acces la apă curentă şi neasfaltată, pseudostrada este presărată de case cu grupul sanitar în fundul curţii. Chiar dacă s-au făcut sesizări în repetate rânduri, atât pe timpul când la Primărie era Eugen Durbacă, cât şi pe vremea lui Dumitru Nicolae, autorităţile au rămas surde. Cei care aveau pământ cumpărat în zonă au aşteptat şi câte opt - nouă ani până să îşi ridice casa, în speranţa că  vor exista utilităţi. În zadar! „Am tot amânat în speranţa că vor trage canalizare aici. Am ridicat casa, am ajuns la nivelul finisărilor şi tot nu s-a rezolvat problema apei. Au venit, au făcut măsurători şi atât”, a explicat unul dintre locuitori, Benone Mera. Chiar dacă, oficial vorbind, strada este înregistrată, iar hărţile Galaţiului o arată ca fiind reală, ca trecător poţi să mergi pe ea fără ca măcar să îţi dai seama că există. Nu este pusă nici măcar o tăbliţă, nimic care să anunţe că acolo este "strada Eliza Leonida Zamfirescu" şi nu o uliţă fără nume! Cât despre asfalt, el lipseşte cu desăvârşire. Doar buruieni, praf şi gropi. „Când plouă, pur şi simplu bălteşte apa, se duce în curtea oamenilor... Municipalitatea schimbă bordurile unde nu este necesar, dar strada asta rămâne neasfaltată!”, a mai adăugat cetăţeanul indignat. Strada Eliza Leonida Zamfirescu, chiar dacă se află în plin oraş, n-a avut timp îndelungat nici măcar acces la gaze. Ţevile şi racordurile au fost făcute şi suportate, într-un final, tot de către locuitorii din zonă. „Coloanele pentru gaze există, dar sunt trase de noi, sunt ţevile proprietarilor şi plătim cotă-parte”, a încheiat Benone Mera. Locatarul mai are totuşi o speranţă că strada va intra în vizorul noului primar şi că se vor afla cândva şi ei în rând cu lumea. Când şi dacă se va întâmpla acest lucru, rămâne de văzut.