Astăzi, campania noastră ”Pietoni fără trotuare” poposeşte în cartierul Micro 17. În mod sigur, toată lumea a auzit de surparea străzii Oltului, după ce fusese refăcută în toamna anului trecut. Strada arată bine, iar trotuarele au fost frumos coafate, ba chiar au apărut şi parcări, cam înguste, ce-i drept, de-a lungul noilor borduri, însă tot mai vezi la câte un colţ de stradă o maşina care ia locul pietonului. La o primă vedere, Micro 17 arată ca scos din cutie, e curat, înnoit cu pavaje noi. dar asta e valabil doar pe strada principală. Nu la fel arată şi inima acestui cartier, zona din jurul Pieţii Ruşilor, cum i se spune, cu arterele de lângă ea. Străzile, dar mai ales trotuarele, arată ca după război. Te împiedici de asfaltul ciuruit, denivelat şi de gheretele abandonate. Doar lângă biserica Sfântul Ilie trotuarul arată foarte bine, dar câţiva metri mai încolo te pândesc surpăturile.
Cumpărături printre cratere
În piaţă n-a trebuit să căutăm gropile, le-am găsit imediat printre tarabele precupeţilor. ”Sunt prea multe maşini urcate pe trotuar, e praf şi mizerie, drumurile sunt vai de ele”, ne-a semnalat Andrei, un tânăr care făcea cumpărături. Nu ai pe unde să păşeşti. Oamenii se chinuie să meargă pe rămăşiţele fostelor borduri. Am vorbit cu domnul Radu, de 52 de ani, care ne-a spus că ”trotuarele sunt sub orice critică, mai avem mult până să ajungem la standardele din străinătate”. Reparaţiile sunt în plină desfăşurare pe strada Barboşi. În zona cuprinsă între numărul 7 şi numărul 10, un muncitor ne-a lămurit că ”are loc schimbarea şi înălţarea bordurilor, dar şi a străzii, iar lucrarea durează de o săptămână. Nu se îngustează trotuarele”. Puţin mai încolo, maşinile invadaseră aleile de lângă blocuri, mai, mai să intre în grădinile oamenilor, iar gardurile vii erau neîngrijite şi încurcau pietonii. Liceul "Dunărea" era înconjurat de trotuare ciopârţite, mizerie şi maşini parcate neregulamentar. Aproape de supermarketul Penny, am întâlnit o bătrână care se plângea că şi-a rupt papucul din cauza gropilor. ”Ne rupem gâtul în gropi. Nu mai este loc, maşinile te calcă pe locul pietonilor”.
În periplurile noastre de până acum pe trotuarele mai mult lipsă ale Galaţiului am observat un numitor comun între toate cartierele: asfaltul sau cimentul vechi de peste 20 de ani, rădăcinile copacilor care l-au spart şi înălţat, transformându-l în veritabile capcane, gropile şi denivelările ridicate la rang de artă.
Vom continua să batem oraşul cu piciorul şi aşteptăm sugestiile cititorilor.
