Cazurile de diabet la copil depistate anual s-au înmulţit de cinci ori în ultimele două decenii * Alimentaţia bogată în calorii contribuie în mare măsură la debutul bolii
Pentru majoritatea dintre noi, copilăria a fost sau este o perioadă a lipsei de griji şi responsabilităţi, când încă nu cunoşteam dezamăgirea şi nu ne puneam întrebări cu privire la propriul corp. Ani de joc, descoperire şi bucurii. Pentru alţi copii, însă, această perioadă înseamnă şi trei sau patru injecţii pe zi, pastile cu pumnul şi mesele la intervale regulate de timp. În plus, aceştia îşi permit să admire dulciurile sau unele fructe gustoase doar în vitrine. Stil de viaţă greu de suportat pentru un copil!
Diagnosticul care schimbă vieţi
De când medicii au depistat că suferă de diabet de tip I, insulino-dependent, viaţa lui Ionuţ (nume fictiv), un elev de clasa a IV-a, a devenit o adevărată odisee medicală, în care aproape tot ceea ce făcea până atunci a fost întors cu susul în jos. Ambii părinţi au locuri de muncă în afara ţării. Băiatul a fost lăsat în grija unei mătuşi şi a unui unchi. Din cauza bolii, Ionuţ trebuie să facă insulină de trei ori pe zi: dimineaţa, la prânz şi seara. Şi mesele sunt regulate, tocmai pentru ca valoarea glicemiei din sânge să poată fi ţinută cât mai bine sub control. Pentru că avea ore după-amiaza, băiatul întâmpina probleme în a-şi administra doza de insulină de la ora 14,00. Şi cu masa regulată de la prânz era o problemă. Pentru că valoarea glicemiei varia prea mult, medicul curant a sunat la Inspectoratul Şcolar Judeţean şi a făcut toate demersurile pentru ca Ionuţ să poată fi transferat la o şcoală cu program de dimineaţa. Astfel, administrarea dozei de insulină şi masa de la ora 14,00 nu au mai fost o problemă, copilul reuşind să se echilibreze.
Părinţii rămân şocaţi
Într-o situaţia asemănătoare cu a lui Ionuţ mai sunt şi alţi 74 de copii din Galaţi. Unii prea mici pentru a putea merge sau a vorbi încă, alţii care deja îşi cunosc foarte bine boala şi îşi fac singuri injecţiile cu insulină. „Atunci când vine un caz nou şi îi chem pe părinţi pentru a le comunica diagnosticul, oamenii rămân de-a dreptul şocaţi. Nu pot înţelege cum va arăta viaţa copilului lor de acum înainte”, ne explică prof. univ. dr. Aurel Nechita, decanul Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Galaţi.
Cazuri mai dese, pacienţi tot mai mici
„Ceea ce pe noi medicii ne îngrijorează este faptul că s-au înmulţit foarte mult cazurile de copii care suferă de diabet de tip I. Dacă înainte de Revoluţie depistam trei sau cel mult patru copii pe an, acum numărul lor a crescut la 15 sau chiar la 17. O a doua problemă ţine de faptul că a scăzut foarte mult vârsta de debut. În ultimii trei sau patru ani, am diagnosticat trei copii cu vârsta de sub un an şi patru, între unu şi doi ani. Este o boală foarte severă, care îi fură micuţului copilăria”, continuă prof. univ. dr. Nechita.
Obiceiuri alimentare nesănătoase
Părinţii devin şi mai frustraţi atunci când nimeni nu le poate spune cine sau ce este de vină pentru apariţia bolii. A fost observată o predispoziţie genetică. Totuşi, creşterea alarmantă a numărului de cazuri nou descoperite într-o perioadă relativ scurtă de timp trimite cu gândul şi la schimbarea drastică a obiceiurilor noastre alimentare. „Practic, de ani buni nu mai există obiceiul de a-i pune copilului un pachet. Îi dai bani şi îl laşi pe el să hotărască ce îşi va cumpăra de la chioşcul din faţa şcolii. Ştim cu toţii că în astfel de locuri se găsesc multe produse nesănătoase, dar tentante pentru copii”, adaugă specialistul citat.
„O boală care te respectă dacă şi tu o respecţi”
Odată diagnosticul pus, începe şi educaţia familiei. Părinţii sunt învăţaţi cum să facă injecţiile cu insulină. De asemenea, li se explică de ce este important un regim dietetic. Li se dă un pen cu doze de insulină, un glucometru (aparat folosit pentru măsurarea glicemiei) şi câte 100 de bandelete (foiţe speciale pe care se pun picăturile de sânge). Controalele periodice se fac de două ori pe an. „Deşi o afecţiune cronică şi severă, diabetul este o boală care te respectă, dacă şi tu o respecţi. Sunt copii care îşi cunosc perfect boala. La fiecare control totul este în regulă şi arată ca orice alt copil normal. Am şi cazuri, însă, unde ajung la spital în comă diabetică chiar şi de mai multe ori pe lună. Acum câţiva ani, spre exemplu, a venit un băiat în comă. Când şi-a revenit, l-am întrebat ce s-a întâmplat. Mi-a povestit că s-a urcat în vişinul din spatele casei şi că a mâncat fructe până nu a mai putut. Părinţii au aici o mare responsabilitate. Coma diabetică nu apare pe moment. Acel copil se simte rău cu câteva zile înainte, dă semne clare că ceva nu este în regulă. Dacă de medicaţie şi de stabilirea unui regim alimentar se ocupă medicul curant, educaţia copilului acasă şi stabilirea regimului alimentar intră în responsabilitatea părinţilor”, explică, în continuare, sursa noastră. Cam trei sferturi dintre cei 75 de copii gălăţeni care suferă de diabet de tip I îşi administrează singuri insulina. După vârsta de 10 - 12 ani, părinţii îi învaţă cum se face injecţia.
Când trebuie să se îngrijoreze părinţii
Medicii spun că în recunoaşterea diabetului există o triadă simptomatică devenită, între timp, clasică. Este vorba despre polidipsie (senzaţia exagerată de sete), polifagie (nevoia de a mânca exagerat de mult) şi poliurie (nevoia de a urina mult şi la intervale scurte de timp). În ciuda faptului că mănâncă foarte mult, copilul afectat de diabet de tip I (insulino-dependent) slăbeşte vizibil într-o perioadă scurtă de timp, fără a face eforturi exagerate. „Imediat ce observăm astfel de simptome, trebuie să mergem cu copilul la medic. De multe ori, diabetul are şi manifestări foarte discrete, care nici nu dau de bănuit. Cu cât venim mai repede la doctor, cu atât cresc şansele ca insulina să fie amânată chiar şi cu câţiva ani. Descoperit la debut, diabetul poate fi ţinut o vreme sub control doar cu un regim alimentar dietetic şi echilibrat”, concluzionează prof. univ. dr. Aurel Nechita.
