Sărbători. Simt o reţinere atunci când încerc să scriu despre ele. Aştern rânduri, apoi le şterg. Scriu despre strălucirea lor, câtă bucurie ne aduc surprizele şi întâlnirile cu cei dragi, scriu despre frenezia cumpărăturilor, când magazinele se întrec în generoase oferte prin politici de marketing. Dar şterg aceste rânduri. Mai scriu de zâmbetul copiilor, de foşnetul hârtiei atunci când cadourile sunt deschise şi de amintirile plăcute care le vor marca viaţa de adult. Însă şterg şi aceste rânduri pentru că undeva, dincolo de Darwin şi de Dumnezeu, simt că ceva este în totalitate defect. Nici ştiinţa, nici divinitatea nu pot face toţi oamenii fericiţi, dar cred că undeva un echilibru trebuie să existe. Mă uit în jurul meu şi privirea mea ajunge dincolo de scena brazilor strălucitori din pieţe şi a kilometrilor de lumină de pe stâlpi, dincolo de sacoşele pline de cumpărături, de aglomeraţia care are drept coloană sonoră cântecele de sărbătoare şi clopotele bisericilor. Şi acolo, în spatele cortinei de lumină, văd greutatea unei societăţi bolnave şi triste, văd lacrimile copiilor, neîmplinirea părinţilor de a dărui.
Păcate plătite prin fapte bune
Văd oameni sărmani, călcaţi de ignoranţă, oameni sărmani care muşcă instinctual pentru a supravieţui şi ajung la comportamente antisociale. Văd frânghiile care sunt trase pentru a mişca uriaşa păpuşă, societatea. E destul să oferi societăţii pâine şi circ, dar nu în cantităţi mari, pentru că altfel s-ar plictisi şi ar deveni ignorantă şi insensibilă. E dreptul şi datoria mea să atrag atenţia că, în egoismul caracteristic uman, trebuie să ne asumăm responsabilitatea de oameni şi să facem ceva pentru cei care nu au avut suficiente resurse pentru a ajunge să trăiască bucuria sărbătorilor. E necesar ca în fiecare zi a anului să contribuim la vindecarea societăţii de dincolo de cortină, încercând, nu să o ţinem ca instrument prin care ne plătim păcatele prin fapte bune, ci prin faptele bune să ajutăm la crearea unei societăţi civilizate, cu cât mai puţine lacrimi de copil şi cat mai multe daruri deschise în căldura unui cămin.
Psiholog-Psihoterapeut Razvan Marian Stoian (http://www.razvanstoian.com/)
