Arta pe care... călcăm, „fleacurile” pe care nici măcar nu le băgăm în seamă, ne definesc în schimb bunul-gust, statutul de gospodari, confortul vizual… Şi misterioasele canale din filmele cu vampiri încep cu rotundele capace metalice, peste tot în lume cam ca şi cele de la Galaţi. Capace de canalizare, de reţele telefonice, de gaze etc., unele mici opere de artă, altele doar obiecte pragmatice, fără suflet, ori chiar improvizaţii meschine. Iată măcar câteva dintre zecile de capace pe care le-am fotografiat la Galaţi, unde bombardamentele, reparaţiile edilitare, furturile masive de capace vândute apoi ca fier vechi au mai lăsat, pe străzi vechi, puţine modele mai vechi şi mai frumoase. Printre cele mai extinse modele de capac din Galaţi, cu un caroiaj simplu, simetric, cu inscripţia „INTR-COM GALATI”, de la Intreprinderea Comunală, respectiv cu STAS, deşi vin din perioada comunistă, nu diferă însă mult de capace obişnuite, văzute de mine la Budapesta, Viena sau Bruxelles. Spre comparaţie, iată un capac pe care l-am fotografiat într-o zonă mai pricopsită a Vienei, un elegant capac din bronz la reţele de apă, fabricat în 1991. Noi, mai săraci, ne cârpim! Pe Bălcescu pot fi însă găsite multe capace frumoase, pe str. Cuza, în centru… Unul, poate de pe vremea denumirii de „comuna Galaţi", poartă o ancoră, simbol măreţ al oraşului-port. Puţine au inscripţionat utilizatorul. Altele sunt comandate la Râmnicu Sărat, Roman ori Brăila - de pildă, la Turnătoria Adorian, rezistent la 25 de tone, un capac sigur de dinainte de comunism, al Societăţii Anonime (adică, pe acţiuni) Române de Telefoane, ori chiar în străinătate, capace pătrate şi chiar grilaje pentru scurgere. Azi, găseşti multe improvizaţii tăiate cu autogenul în tablă navală, multe din cele vechi murdare de ciment, de lut, pline de gunoaie, chiar şi în centru, lângă Hotel Dunărea, găsim una uitată. Sau pur şi simplu crengi care atrag atenţia… să nu dai în canalizare! Capacele sunt lucruri mici, pe care călcăm pe trotuar, peste care trec maşini pe carosabil, cărora nu le dăm importanţă, dar fac şi ele portretul unui oraş… Galaţiul viitor va avea, sperăm, şi capace mai frumoase, după ce ani de zile, mai ales după Revoluţie, ne-am plâns că ni se tot fură cele vechi şi s-au înlocuit atât de greu şi uneori atât de prost...
