Între Galaţi şi Bârlad, 109 kilometri de cale ferată. Vârsta acesteia, 116 ani, calculată de la momentul promulgării, de către Carol I, prin decret regal, a Legii 1577/1892 – în fapt, „certificatul ei de naştere” (este declarată construcţiune de utilitate publică).
Tronsonul Galaţi-Balinteşti, construit în şapte ani. Următorul, Balinteşti-Bereşti, în doi ani. Tronsonul Bârlad-Tălăşmani a fost finalizat în 1909. Odată cu terminarea Tunelului Tălăşmani-Bereşti, în 1912, calea ferată Galaţi-Bârlad este dată în folosinţă pe toată lungimea sa.
Între staţiile terminus, 17 opriri. Vreţi să aflaţi în câte ore, circulând cu personalul, se ajungea de la Galaţi la Bârlad, în 1928? Plecarea, la 8.05; ora de sosire la destinaţie, 11.34.
Duşmanul principal al noului drum de fier, terenul instabil de la Brateş. Alunecarea cea mai semnificativă s-a înregistrat în primăvara anului 1993. A avut ca urmare imediată stoparea circulaţiei, vreme de nouă luni, între Galaţi şi Tuluceşti.
Înainte de 1990, trenurile erau tixite de lume. Şi ţineţi cont că în 1980 pe Secţia Galaţi-Bârlad se aflau în circulaţie, pe zi, nouă perechi de trenuri! Se călătorea inclusiv pe scările vagoanelor, în „ciorchine”.
Economia capitalistă şi plasarea Combinatului gălăţean pe toboganul restructurărilor au lovit frontal linia, „ciupindu-i” din călători. Miile de navetişti împinşi spre pensionare şi apariţia concurenţei reprezentate de mijloacele de transport auto, de capacitate mică, rapide, i-au redus semnificativ din importanţă.
Tipi din umbră, dubioşi, cu „acoperire”, între care şi oameni ai legii-proprietari de microbuze, interesaţi să falimenteze calea ferată Galaţi-Bârlad ca să le meargă lor „plugul”, să se îmbogăţească peste noapte pe seama subminării CFR-ului, au lovit în linia nouă sistematic, uneori chiar prin mijlocirea… Mersului trenurilor.
Mai pe şleau spus: manipulând, cu ceva ani în urmă, pârghii specifice economiei subterane, au eliminat din trenurile care le încurcau socotelile, preluându-le, sub privirile înţelegătoare ale multor domni de la Regională, călătorii. „
Din clădiri de patrimoniu, closete publice
La deteriorarea situaţiei economice a contribuit, indirect, şi partea de imagine a căii ferate în discuţie, şi am în vedere abandonarea clădirilor de inventar din incintele haltelor. Lăsate fără protecţie, vandalii atât au aşteptat.
La Frumuşiţa, de pildă, îţi crapă obrazul de ruşine: dintr-o gară deosebită, dată în folosinţă în 1898, a rămas o ruină, ceva sub nivelul unui closet public. Ce să mai reabilitezi la ea? E distrusă complet.
Zadarnic a propus primarul Frumuşiţei, Nelu Munteanu, directorului de la Infrastructură şi patrimoniu, de la CFR Galaţi, să-i permită, oficial, să repare gara, ca să-i poată după aceea repartiza spaţiile unor familii fără locuinţe. Le-ar fi dat cu obligaţia de a întreţine imobilul şi peronul.
Fostul primar de la Bereşti-Meria, inginerul Adrian Sfârlea, a formulat şi dumnealui o propunere similară, pentru clădirea de la Balinteşti. Ambii au vorbit ca la pereţi.
Mintea ceferistului cea de pe urmă
Salvarea căii ferate Galaţi-Bârlad stă, la această oră, în îndrăzneala de a se recurge la serviciile automotoarelor de 110 locuri, cu grafice de circulaţie gândite în stil evreiesc. Aceste „jucării” nu pun în pericol terasamentul şi sunt şi economicoase. Consumul de motorină s-ar reduce la jumătate.
Din decembrie 2008, o încercare – în sfârşit, mai de Doamne-ajută! – de a recâştiga din călătorii pierduţi: s-a introdus în circulaţie, pe sensul de mers Bârlad-Galaţi, un tren de dimineaţă.
Regionala CFR Iaşi (ghimpele din coasta piramidei cu ceferişti de la Galaţi), rapidă în mişcări, prelungind până la Bereşti traseul a două trenuri de Fălciu, din cele miniaturale, a pus mâna pe segmentul de cale ferate cel mai profitabil sub aspectul încasărilor, luând caimacul – vânzarea de bilete de la Tălăşmani şi taxările în tren de la Docăneasa şi Griviţa.
Explicaţii foto:
1 - Cine susţine că în trenurile Galaţi-Bârlad nu urcă nimeni, nu are dreptate.
2 - De la "Săgeată", Regionala CFR Iaşi a trecut, pe linia Fălciu-Bârlad-Bereşti, la un automotor de la care nu poţi avea mari pretenţii. Călătorind cu acesta, săptămâna trecută, am avut impresia că mă aflu într-un vagon cu ligheane ce se loveau unele de altele.
