Potrivite în special pentru momentele în care gătitul nu este posibil, conservele din comerţ au devenit în ultimii ani nelipsite din meniul multora dintre noi. Explicaţia este simplă şi constă în faptul că este mult mai rapid şi mai la îndemână să desfaci o astfel de cutie în loc să petreci ore bune în bucătărie. Cât de recomandate sunt, însă, pentru sănătate şi cum putem alege conserva cea mai puţin dăunătoare dintr-o ofertă din ce în ce mai bogată?
La ce să fim atenţi
Înainte de a pune produsul în coşul de cumpărături, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să verificăm data de expirare. Chiar dacă în mod normal conservele au un termen de valabilitate chiar şi de ordinul anilor, o practică destul de comună a comercianţilor este de a pune în faţă produsele care expiră primele (aşa-numita regulă FEFO: first expired, first out). Apoi, trebuie verificat aspectul cutiei, pentru a observa dacă nu există găuri, scurgeri sau umflături.
Cum citim eticheta
După ce ne-am asigurat că produsul nu este expirat sau deteriorat, vom citi cu atenţie informaţiile de pe etichetă. "Eticheta nu trebuie să fie ştearsă, ruptă sau lipită sub forma unei hârtiuţe albe pe conservă. În acest caz, nu avem nicio garanţie că ceea ce scrie pe eticheta astfel lipită corespunde cu produsul din cutie. Nu este de ajuns ca ingredientele să fie trecute într-o listă, fără a avea şi informaţii despre cantitatea în care se găsesc", explică medicul nutriţionist Magdalena Moroşanu.
Pentru a exemplifica o astfel de situaţie, alegem o conservă cu carne de porc. Chiar dacă nu dezvăluim numele producătorului, este de ajuns să spunem că produsul analizat nu este cel mai ieftin, dar nici cel mai scump din categoria lui. În lista cu ingrediente vedem că 50 la sută reprezintă carne de porc separată mecanic şi şorici. Producătorul nu spune însă nimic despre cât la sută din această cantitate o reprezintă şoriciul. Urmează, apoi, în cantităţi neştiute, apă, proteină vegetală de soia, amidon din porumb, sare iodată, condimente şi nitrit de sodiu, drept conservant.
Conservant potenţial cancerigen
Semnele de întrebare încep să apară imediat. Câtă sare (clorură de sodiu) şi cât nitrit de sodiu conţine conserva (termenul de valabilitate este până în anul 2017), în condiţiile în care medicii spun că sodiul în exces duce la apariţia bolilor cardiovasculare şi le agravează pe cele deja existente? Mai mult, nitritul de sodiu, cunoscut şi ca E250, este un conservant artificial care se foloseşte pentru inhibarea bacteriilor şi pentru intensificarea culorii produselor din carne (culoarea roz a unor mezeluri şi preparate afumate). Nitritul de sodiu este inclus de autorităţile europene şi nord americane pe lista substanţelor potenţial cancerigene. E250 devine periculos în urma interacţiunii sale cu proteinele din alimentul conservat. În ţări precum Germania, Norvegia, Suedia sau Canada, acest conservant este interzis. Methemoglobinemia este o altă afecţiune cauzată de consumul frecvent de produse conservate cu nitrit de sodiu, sau a apei bogate în nitriţi. Boala se manifestă prin apatie, dureri de cap, ameţeli, respiraţie îngreunată şi colorarea violetă a extremităţilor corpului (buze, limbă, mâini şi picioare).
Sfatul nutriţionistului
Dr. Moroşanu recomandă consumul în special al alimentelor proaspete. "Nu trebuie să exagerăm, însă. O dată pe an, dacă situaţia o cere, putem mânca şi carne la conservă. Ca să înţelegem de ce nu o recomand, însă, putem face o simplă comparaţie. Astfel, în vreme ce 100 de grame de carne slabă de porc are, în medie, 20 de grame de proteine de calitate biologică superioară, în aceeaşi cantitate de produs din conservă se găsesc doar puţin peste 13 grame de proteine. Mai mult, în aceste 13 grame este inclusă şi proteina vegetală din soia, ce are o valoare biologică inferioară celei de origine animală. Nu trebuie să ignorăm nici aditivii alimentari conţinuţi. Chiar dacă multe E-uri sunt considerate inofensive, nu există destule studii care să arate ce se întâmplă în cazul unui consum regulat de astfel de substanţe", adaugă specialistul citat.
Unde se găsesc cei mai mulţi nitriţi
Deşi nu am fi bănuit, nitriţii nu se găsesc doar în alimentele conservate sau în apă. Astfel de substanţe pot fi întâlnite în cantităţi însemnate şi în unele legume. Salata verde, spanacul, morcovii, conopida, ţelina şi cartofii sunt principalele vegetale care conţin nitriţi. Prin fierbere se poate reduce cantitatea de nitriţi, însă se pierd şi multe vitamine termosensibile. Se estimează că peste 90 la sută din cantitatea de nitriţi ingerată de o persoană provine din apă şi din legume, şi doar 10 la sută din alimentele conservate cu E 250. Potrivit Direcţiei de Sănătate Publică Galaţi, dintre cele 163 de fântâni şi puţuri forate care au fost verificate în anul 2012, 86 conţineau apă necorespunzătoare chimic pentru băut sau gătit, din cauza depăşirii nivelului maxim admis de nitriţi şi nitraţi. Nitritul de sodiu, conservantul bănuit a fi cancerigen, este folosit şi în procesul de producţie a anumitor tipuri de cosmetice, bere şi în industria tutunului. Pentru cei care mănâncă des alimente conservate, medicii recomandă o dietă bogată în vitaminele B şi E (duc la scăderea nivelului de nitriţi din organism).
