Responsabile deja pentru producerea celor mai multe decese la nivel mondial, bolile de inimă continuă să apară din ce în ce mai des
Un stil de viaţă fără mişcare (sedentar), obiceiurile alimentare considerate nesănătoase, obezitatea şi, poate cel mai important, fumatul sunt principalii factori care contribuie la apariţia bolilor cardiovasculare. Tocmai aceşti patru factori de risc au fost luaţi în considerare şi de cercetătorul american Haitham Ahmed, de la Centrul Ciccarone pentru prevenirea bolilor de inimă. Considerat de autor primul studiu care are ca temă legătura dintre factorii de risc şi apariţia bolilor inimii, cercetarea a presupus evaluarea datelor a peste 6.200 de bărbaţi şi femei, cu vârste cuprinse între 44 şi 84 de ani. Concluzia este că toţi cei care au evitat factorii dăunători amintiţi mai sus au prezentat cu 80 la sută mai puţine riscuri de deces prematur, în comparaţie cu participanţii la studiu care nu au ţinut cont de un stil de viaţă sănătos.
Mersul, mai bun decât alergatul
Mulţi dintre noi trăiesc cu impresia greşită că mişcarea presupune doar alergat sau alte exerciţii care supun corpul unui efort intens. "Dintre toate activităţile fizice, eu recomand mersul cu pas vioi, neîntrerupt, pentru o durată de cel puţin 30 de minute pe zi. Este un obicei care poate fi urmat cu uşurinţă atât de tineri, cât şi de persoanele mai în vârstă. Un studiu recent a arătat şi faptul că opt ore neîntrerupte de stat la birou cresc riscul de diabet şi, indirect, de boli cardiovasculare. Pentru cei cu meserii care presupun un astfel de program, recomand ca din fiecare oră 10 minute să fie alocate activităţilor care presupun ridicarea de pe scaun", spune doctorul Magdalena Moroşanu, şeful Secţiei Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice din cadrul Spitalului Judeţean Galaţi.
Încercaţi dieta mediteraneană!
Tocmai pentru că are o vechime de sute de ani, dieta mediteraneană a avut timp să arate cât de benefică este pentru menţinerea sănătăţii. Primele studii pe această temă au fost efectuate după Al Doilea Război Mondial, atunci când cercetătorii americani au constatat cu surprindere că în insula grecească Creta, în ciuda sărăciei crunte de după război, bolile de inimă erau o raritate. Acest fapt a fost pus pe seama regimului alimentar bogat în fructe, legume şi ulei de măsline. Întâlnită, cu mici variaţii, în toate ţările care înconjoară Marea Mediterană, această dietă are la bază consumul de fructe, legume proaspete şi carbohidraţi complecşi proveniţi din cereale sau din pâinea integrală.
Cum ştii dacă ai o greutate corporală normală
Chiar dacă de multe ori nu e nevoie de un calcul elaborat pentru a şti dacă avem prea multe kilograme, specialiştii în nutriţie au pus la punct şi o formulă care vă poate spune cu destulă exactitate câte de câte kilograme trebuie să scăpaţi. Aceasta poartă numele de indice de masă corporală (IMC) şi se calculează prin împărţirea greutăţii pe care o avem, exprimată în kilograme, la pătratul înălţimii, exprimată în metri: greutate (kg)/înălţime2 (m).
Un IMC mai mic de 18,5 înseamă subpondere. Între 18,5 şi 25 înseamnă greutate normală. Între 25 şi 30 este suprapondere. Ceea ce depăşeşte 30 este considerat obezitate, care se împarte în mai multe grade. Astfel, între 30 şi 35 avem obezitate de tip I. Între 35 şi 40, obezitate de tip II. Obezitatea de tip III este între 40 şi 45. Un IMC mai mare de 45 înseamnă obezitate severă.
Chiar şi câteva kilograme peste medie reprezintă un risc, atrag atenţia medicii, deoarece pancreasul va produce prea multă insulină, fapt ce în timp duce la crearea rezistenţei la acest hormon şi la apariţia diabetului de tip II.
