Când vorbim despre Galaţi, unul dintre cele mai vechi cartiere muncitoreşti înseamnă automat şi destul de multe garaje. Folosite fie pentru maşini, fie pe post de magazie, construcţiile dreptunghiulare din beton transformă aleile şi spaţiile dintre blocuri în locuri nerecomandate unui claustrofob. Inventivitatea umană iese lesne la iveală. Unii proprietari au plantat viţă de vie la ieşirea din garaj, formând astfel un paravan la umbra căruia să poată juca table în zilele de vară. În faţa altui garaj, un cetăţean, probabil angajat sau fost angajat al RATB, a înfipt bine în ciment un scaun de tramvai. Aşezat pe el, priveliştea blocurilor gri din faţă este nemaipomenită.
"Ştiu că "Viaţa liberă" a mai scris despre problema garajelor din Galaţi. Ar trebui ca Primăria să mai facă o verificare. Sunt cei care îşi ţin maşinile şi aici nu văd vreo problemă. Însă sunt şi mulţi pensionari care ţin în garaj câte două sau trei borcane de murături. Chiar trebuie să strice faţa cartierului pentru asta", se plânge o femeie care s-a prezentat cu iniţialele F. R.
Parc de joacă pentru adolescenţi beţivi
Invers proporţional cu abundenţa garajelor este numărul parcurilor de joacă pentru copii. "Nu mai e nicio plăcere să te duci cu nepoţii într-un parc de joacă. După ce că sunt puţine, acestea sunt şi prost întreţinute. O mulţime de gropi, iarbă de tufişuri netăiate şi o grămadă de câini", spune o altă femeie.
Oamenii se plâng şi de faptul că în parcul dintre blocurile E3 şi C7, noapte de noapte, un grup de tineri face gălăgie. "Toţi ţipă şi urlă, deşi stau unii lângă alţii. Au făcut oamenii cereri şi reclamaţii prin mai multe locuri, dar nu s-a întâmplat nimic. Plus că dimineaţa găseşti după ei o mulţime de coji de seminţe, ambalaje şi sticle de suc şi de bere", adaugă cititoarea.
O piaţă de troc
O propunere interesantă a venit şi din partea unei femei care a vrut să rămână anonimă. "În spatele blocului H3 este un teren destul de mare, unde nu se întâmplă nimic. Ar fi poate nimerit să se facă acolo o piaţă de troc, după modelul oraşelor din străinătate. Vine omul şi aduce lucruei de care nu mai are nevoie prin casă şi face schimb cu altele, care poate îi sunt necesare", spune femeia.
"Vrem WC public"
Mai mult decât o propunere, o necesitate am putea spune, este şi ceea ce ne-a semnalat unul dintre oamenii fără adăpost. "Nu avem nici măcar un singur WC public. Trebuie să ne ducem tocmai până în Ţiglina I şi nu e normal aşa ceva. Am văzut că în alte cartiere sunt câte trei WC-uri unul lângă altul", spune Andrei Costel.
