În momentul în care vedem un om zbătându-se între viaţă şi moarte în apă, dacă vrem să-i sărim în ajutor trebuie să ne gândim dacă ştim să înotăm îndeajuns de bine pentru a mai aduce la mal o persoană care se zbate cu disperare. Doar atunci putem porni să salvăm victima. Primul lucru de care trebuie să ţinem seama este felul în care o apucăm. Dacă ne ducem spre cel care se îneacă din faţă, riscăm să fim prinşi şi să ne înecăm la rândul nostru.
"Cel care se îneacă este panicat şi agitat, fapt ce îl determină să acţioneze instinctiv, agăţându-se de tot ce întâlneşte în jur. Salvatorul trebuie să-l respingă pe înecat cu forţa şi chiar lovindu-l. Odată ajuns în spate, îl cuprindem cu braţul pe sub axilă şi ne îndreptăm cu ajutorul unui singur braţ până la mal", ne explică doctorul Mihai Polinschi, şeful Serviciului de Ambulanţă Galaţi.
Secundele care valorează o viaţă
Resuscitarea se face ca în orice altă situaţie de stop cardiac. Verificăm dacă victima este conştientă şi dacă reacţionează la stimuli. Astfel, putem să ne dăm seama dacă se află sau nu în comă. Apoi, în cazul în care suntem singuri, trebuie să strigăm după ajutor. Următorii paşi constau în eliberarea căilor respiratorii. Dacă observăm apă, întoarcem persoana pe o parte cu faţa îndreptată în jos. Un aspect peste care nu putem trece ţine de verificarea zonei cervicale a coloanei vertebrale, pentru a nu avea de-a face cu o fractură.
"Urmează verificarea pulsului, cu două degete, la artera carotidă situată la gât. Toate aceste manevre nu trebuie să dureze mai mult de 30 de secunde. În cazul în care constatăm că victima nu are puls, avem de-a face cu cea mai gravă situaţie. Primul lucru pe care-l facem este să punem pe cineva să sune la 112. Concomitent, începem masajul cardiac, care constă în mai multe serii de compresiuni toracice, combinate cu respiraţie gură la gură. O serie are 30 de compresiuni efectuate pe mijlocul toracelui, în zona inferioară a sternului. Acestea trebuie făcute cu ambele mâini unite, cu podul palmei lipit de piept. Trebuie să apăsăm între cinci şi şase centimetri pentru a fi eficienţi. Frecvenţa compresiunilor este de 100 pe minut, deci aproape două pe secundă. Seria este urmată de două insuflaţii gură la gură. Cu o mână apucăm bărbia victimei, iar cu cealaltă o ţinem de nas. Acest ciclu trebuie să continue până când persoana îşi revine sau până la sosirea unui echipaj medical specializat. Pentru că este foarte obositor, este bine să fie cel puţin doi salvatori", adaugă dr. Polinschi.
În primele cinci minute de la intervenirea stopului cardio-respirator, şansele de revenire sunt de peste 70 la sută.
