Cadru didactic ieşit la pensie, Gheorghe Podoabă, cu apartament în Galaţi, ar dori să se mute la Bereşti, la casa moştenită de la părinţi, aflată pe str. Drumul Taberei nr. 4, ca să rămână „blocul” unuia dintre fii săi.
Teoretic, nimeni nu-l poate opri să-şi schimbe domiciliul. În realitate însă, „obstacolul” ce-i stă în cale se numeşte Garda de Intervenţie Bereşti, a Grupului de Pompieri Militari din Galaţi.
Vecin cu aceasta, Gheorghe Podoabă are parte, ori de câte vine acasă, de zile insuportabile. Pe de o parte, fumul ieşit din ţevile de eşapament ale celor două autocisterne-mamut îl fac să se simtă la Bereşti ca într-o afumătoare.
Între pragul uşii sale şi gardul dinspre Pompieri, şapte metri. Cum apare acasă, i se ia în primire creierul, fiind „zgâlţâit” cu decibeli de coşmar. Fum ce l-ar putea face să dea ortul popii.
Nervi întinşi la extrem. S-a ajuns până acolo încât să fie insultat de către unii dintre pompieri cu „Pleacă la Galaţi, ţigane!”. Nu mai ţine minte de câte ori a fost înjurat de aceeaşi inşi îmbrăcaţi în uniforme plătite de statul român.
Motoare turate la maxim, jigniri, trepidaţii, casa înecată în fum… Toate acestea încarcă nota de plată pe care Gheorghe Podoabă (72 de ani) se pregăteşte să o trimită, prin intermediul Curţii Europene pentru Drepturile Omului, pe adresa Grupului de Pompieri Militari.
A fost în audienţe, inclusiv la Consiliul Judeţului Galaţi, pe vremea preşedinţiei Durbacă. Rezultatul: a vorbit ca la pereţi.
„Nu mi-a mai rămas decât să dau statul român în judecată, ne-a declarat indignat de felul în care, la Galaţi, sistematic, toţi îi întorc spatele. Să ajungi să nu poţi locui în casa ta! Puneţi-vă în locul meu şi spuneţi-mi cum v-aţi simţi dacă în puterea nopţii claxoanele de mare volum ale maşinilor de intervenţie v-ar „sparge” timpanele?”
„Pompierii, tacit, parcă ar vrea să mă scoată din casa în care am crescut. Uită că în momentul înfiinţării Gărzii Militare aceasta era în picioare, locuită. Din ea a plecat tata la război, în 1943, şi nu s-a mai întors. Unde e garajul era locul de rugăciune al evreilor”.
„Pompierii ar trebui să analizeze, dacă are cineva de la Grup curajul acesta, ce fac pentru salariile primite de ei şi celelalte cheltuieli aferente cei 35-40 de angajaţi, şi să răspundă la întrebarea dacă prezenţa lor la Bereşti se justifică”.
„În privinţa mea, cer minimul: să se facă două orificii de evacuare, în peretele dinspre sud al garajului, să scap de intoxicarea cu fum. S-ar mai putea, de asemenea, dacă s-ar vrea, să se zidească între mine şi Pompieri un gard-perete, înalt, care să mai estompeze din poluarea fonică. Dacă subordonaţii domnului general Viorel Zaharia au dreptul la viaţă, cred că am şi eu. Îl rog să le dea ordin celor de la poartă să fiu lăsat să intru în audienţă la dumnealui…
În fotografie, Garda de Pompieri Militari Bereşti. Alături, casa lui Gheorghe Podoabă.
