* Interviu cu psihologul Olivia Sîntoma
- Care sunt sentimentele cu care se confruntă o persoană atunci când află că nu poate fi mamă/tată?
- Persoanele care află că nu mai pot deveni părinţi încercă multe trăiri: speranţa că poate nu este verdictul final, tristeţea care se transformă în depresie, nemulţumirea, neîncrederea, furia. Infertilitatea determină scăderea încrederii în sine sau în partener, relaţia de cuplu este afectată, calitatea vieţii în general.
- Apare şi un sentiment de vinovăţie, chiar dacă adesea nefondată?
- De cele mai multe ori apare vinovăţie. Direct sau indirect, se pot aduce acuze partenerului de cuplu sau propriei persoane… se pot face referiri la pedeapsa divină. Fondată sau nefondată, vinovăţia nu ajută cuplul să treacă peste această problemă. Cu siguranţă, prezenţa vinovăţiei este foarte apăsătoare şi nu va creşte probabilitatea ca respectivul cuplu să poată procrea. Ci, dimpotrivă, va provoca probleme suplimentare. Vinovăţia rezultă din tiparele mentale disfuncţionale. Ea are la baza nişte credinţe care de multe ori nu îşi găsesc un corespondent fidel în realitate. Culpabilizarea se sprijină pe generalizări, pe prejudecăţi şi mituri. Eliberarea de acest sentiment poate contribui la creşterea calităţii vieţii în cuplu.
- Ce prejudecăţi există încă în rândul cuplurilor? De ce depind aceste prejudecăţi (factori economici, religioşi, sociali, educaţionali)?
- Prejudecăţile sunt tipare mentale preluate în mod necritic de la alţii (familie, comunităţi religioase, şcoală, societate), care ne influenţează în mod direct sau subtil viaţa. Partenerii de cuplu sunt expuşi adesea unor conflicte intrapsihice sau interpersonale, cărora ar trebui să le facă faţă astfel încât să poate fi funcţionali şi fericiţi. Câteva exemple de credinţe care influenţează viaţa cuplurilor şi care pot avea efecte asupra capacităţii de a procrea sa nu: ”ar trebuie să vă faceţi şi voi un rost, mai întâi să aveţi o casă şi tot ce vă trebuie şi apoi să faceţi copii”; ”bărbatul trebuie să aibă întotdeauna iniţiativa”, ”este un mare păcat să ai copii în afara căsătoriei”, etc.
- Cum este de ajutor psihoterapia în astfel de situaţii?
- Dincolo de intervenţiile şi procedurile medicale, psihoterapia poate ajuta persoana, ţinând cont de particularităţile situaţiei şi de etapa în care se află cuplul respectiv. Există cupluri care încearcă să aibă copii, care au constatat că ar putea fi nişte dificultăţi, dar care nu au solicitat ajutor medical, sperând că situaţia se va rezolva de la sine. Aceştia sunt ghidaţi spre a descoperi care sunt cauzele respectivei infertilităţi. Există cupluri care au început procedurile medicale şi care speră că totul se va finaliza cu apariţia unui copil. Aceste cupluri pot fi sprijinite să îşi păstreze speranţa, să facă faţă stresului asociat cu experienţa trăită, eventual să se pregătească şi pentru probabilitatea de a nu putea avea copii. Există şi cuplurile care au primit vestea că orice ar face nu vor avea copii. Aceste cupluri au nevoie de sprijin pentru a depăşi situaţia, pentru a face faţă simptomelor care pot apărea, precum şi pentru a-şi construi o nouă viziune asupra vieţii fără copii.
- Cum poate o persoană să treacă cât mai repede şi uşor peste o astfel de veste?
- Fiecare om are un mod unic de a reacționa atunci când se confruntă cu pierderile. O astfel de veste îi destabilizează pe cei doi parteneri, atât la nivel individual, cât şi la nivelul relației. Fiecare parcurge în ritmul propriu etapele pierderii, trecând de la neacceptarea şi negarea unei astfel de veşti, ajungând apoi la depresie şi furie. Scopul ar fi ca ambii parteneri, individual, dar şi împreună, să poată găsi resurse pentru a trece mai rapid, cu nişte costuri emoţionale mai mici prin cadrul acestor etape. În final, cuplul ar trebui să ajungă în faza de acceptare a diagnosticului şi de reconstruire a viziunii asupra familiei fără copii. Pe lângă comunicarea şi sprijinul pe care şi-l pot acorda reciproc partenerii cuplului infertil, pe lângă ajutorul venit din partea familiei, se poate apela la consiliere psihologică, la psihoterapie şi la grupurile de suport.
