Cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, Sărbătoarea Paştelui, ne readuce în preajma bisericii şi a lui Dumnezeu, făcându-ne mai buni, mai îndurători, mai darnici, aidoma bunilor samariteni. De aceea, în aceste zile, în sufletele celor mai loviţi de soartă semeni ai noştri renaşte speranţa că, ajutaţi de puterea celor mulţi, îşi vor învinge neputinţa, suferinţele. Şi ne cer să le întindem o mână.
Aşa cum face şi o mămică de la care nenumăraţi părinţi pot învăţa lecţia… „mersului până-n pânzele albe”. Nu este doar o metaforă, căci Elena Artimencu a dovedit că e în stare să meargă oriunde în căutarea şansei unei vieţi normale pentru fiica sa. A fost chiar şi în Siberia !
„Spovedanie” despre durere şi încrâncenare
Iată câteva fragmente din lunga scrisoare (însoţită de un teanc de documente medicale) în care Elena vorbeşte despre „lupta ei”:
„Am născut în iulie 2000. Carmen a primit scor apgar 9. Avea aproape 3 kilograme, a plâns, a respirat imediat. Bucuria a fost imensă până la vârsta de cinci luni când medicul de familie ne-a trimis la un consult de specialitate deoarece copilul nu îşi putea ţine capul drept”.
„Diagnosticul de paralizie cerebrală infantilă, tetrapareză spastică, a căzut asupra noastră ca un trăsnet. După şoc, m-am recules şi am început o luptă parcă nesfârşită cu destinul nedrept rezervat fetiţei mele”.
„De la vârsta de 8 luni, pentru Carmen, cuvântul copilărie are ca sinonim recuperarea. Am fost cu ea la toate centrele din ţară, Galaţi, Bucureşti, Techirghiol, Gura Ocniţei Sibiu, Oradea, Basna. Apoi am aflat că în Germania se practică o metodă de kinetoterapie mai specială numită voyta. Am fost, am avut rezultate şi am început să sperăm la mai mult”.
„Apoi tatăl fetiţei ne-a părăsit, impactul asupra lui Carmen fiind devastator. Am continuat să lupt singură. După aceea, mi-am legat speranţele de tratamentul cu celule stem. Ne-au acceptat în China, dar trebuia să-mi asum riscurile postoperatorii, mult prea mari”.
„Apoi am găsit pe internet o clinică în Siberia, la Novosibirsk, care facea acelaşi tip de tratament. Am plecat cu copilul la celălalt capăt al lumii. După multe ore de zbor cu avionul, am primit o nouă lovitură. Medicii de acolo nu garantau în cazul afecţiunilor congenitale o recuperare mai mare de 40 la sută, adică cel mult posibilitatea de a-şi păstra echilibrul stând în şezut”.
„Pentru costul operaţiei, părinţii mei, bunicii care pentru Carmen şi-ar da viaţa, au acceptat să îşi vândă singurul lor bun de valoare, locuinţa, urmând să ne mutăm cu toţii într-un apartament sau garsonieră închiriată. Dumnezeu însă ne-a scos în cale medici sinceri care ne-au spus adevărul despre şansele reale de recuperare după tratamentul cu celule stem. Din nou speranţa s-a spulberat, dar tot nu m-am lăsat învinsă”.
„Anul trecut, în iunie, am aflat despre microfibrotomia subcutanată. În septembrie, am fost la Chişinău unde Carmen a fost operată. Intervenţia a ajutat-o enorm. Dacă înainte nu putea mesteca, nu stătea deloc în şezut, saliva, nu avea o mobilitate bună a mâinilor, scolioza era de aproape 34 grade, acum toate astea s-au ameliorat. Stă binişor în şezut, nu mai salivează, mestecă, îşi foloseşte mânuţele mult mai bine, coloana e aproape dreaptă”.
„Îi mulţumesc din suflet doctorului basarabean Marcel Platon si echipei de medici din Ucraina. Intervenţia, care a costat 1750 de euro, a epuizat absolut toate resursele financiare ale familiei. Încerc să fac faţă doar necesităţilor stringente (medicamentele de care are nevoie Carmen, procurate din Germania), dar tot nu pot economisi pentru a continua programul de recuperare”.
„Fetiţa mea are o programare la recuperare medicală în Ucraina, la Lvov. Costă în jurul a 4000 euro, cu transport cu tot. Nu am aceşti bani şi nici nu mi se aprobă un împrumut bancar pentru această sumă. De aceea, vă rog din suflet ajutaţi-mă să ajung la această clinică, deoarece cu ocazia deselor internări ale fiicei mele, am cunoscut copii care au avut rezultate extraordinare acolo”.
Faceţi ca visul să devină realitate !
„În fiecare noapte visez că va veni ziua în care să mă pot plimba pe stradă cu Carmen ţinând-o de mânuţă şi că atunci când eu nu voi mai avea puterea să o fac, se va ajuta singură”.
Orice comentarii pe marginea acestei spovedanii despre durere şi încrâncenare împotriva unui destin crud sunt de prisos.
Elena Artimencu poate fi contactată la telefonul 0720.802199, la adresa domiciliului din Galaţi, str Milcov nr. 46, bl. M2, ap. 72, precum şi pe adresa de e-mail: elena76_carmenayahoo.com.
Pentru persoanele care doresc să facă donaţii sunt disponibile la BCR următoarele conturi umanitare:
RO31RNCB0141061150630001 (în lei)
RO74RNCB0141061150630003 (în euro)
În fotografie – Carmen şi mama ei
