Medicul rezident gălăţean care a spus nu Franţei în favoarea României

Medicul rezident gălăţean care a spus nu Franţei în favoarea României
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

* Dacă ar fi să trăiască într-o lume ideală, Marius Dănilă nu ar părăsi niciodată spitalul, locul unde, spune el, îţi poţi arăta din plin şi necondiţionat dragostea faţă de oameni * Medic rezident în primul an, tânărul crede că cel mai important lucru în viaţă este să urmezi drumul care-ţi place şi să nu faci nicio concesie în acest sens * El a renunţat la un salariu de 1.900 de euro în Franţa, pentru unul de nici 1.000 de lei în România


La doar câteva luni după ce a terminat Facultatea de Medicină din Galaţi, Marius s-a trezit în faţa unei dileme majore. Îndemnat de rude şi de cunoscuţi, dar şi gândindu-se la greutăţile şi privaţiunile la care eşti supus ca medic în România, precum şi la zvonurile că unele locuri se dau pe sub mână, a ales să dea concursul de rezidenţiat în Franţa. În urma mediei obţinute, a primit un post de medic rezident în specialitatea Psihiatrie într-un spital din Reims, la 150 de kilometri de Paris. Salariul de bază pentru început era de aproximativ 1.400 de euro, la care s-ar fi adăugat banii din cel mult patru gărzi efectuate pe lună. În total, venitul lunar ar fi fost de aproape 1.900 de euro.

Cu toate că ar fi avut toate motivele din lume să fie fericit, Marius simţea că ceva nu este cum şi-ar fi dorit. "Nu mă simţeam deloc împlinit. Tot timpul îmi venea în minte faptul că nu voi reuşi niciodată să excelez în psihiatrie, pentru că nu era exact ceea ce îmi plăcea. M-am hotărât astfel să dau şi în ţară rezidenţiatul. Am luat la Iaşi, cu o medie care mi-a permis să aleg specialitatea la care visasem în ultimii ani de facultate, chirurgia pediatrică. În ciuda a tot ceea ce auzeam în jurul meu, decizia era deja luată: renunţ la postul din Franţa şi rămân aici. Toţi cunoscuţii au încercat să mă convingă să mă răzgândesc, spunându-mi chiar că sunt nebun. Nu a contat însă decât ceea ce am simţit eu", povesteşte Marius.

Bucuria gesturilor mărunte

În Franţa, spune Marius, de multe ori medicul nu are acces la pacientul din salon în afara orelor de vizită. "Acolo, cum este şi normal, bolnavul are pretenţia să beneficieze de serviciile pentru care plăteşte mii de euro. Românii, pe de altă parte, chiar au nevoie de medici. Este de ajuns să te duci la patul pacientului, să schiţezi un zâmbet şi să-i spui o vorbă de încurajare şi-l vezi cum radiază. Asta îţi dă o stare de fericire, pe care în afară nu prea ai cum s-o trăieşti", mai spune Marius.

Media pe care a obţinut-o la rezidenţiatul din ţară i-ar fi permis tânărului să aleagă o specialitate mult mai bine plătită, cum este, de pildă, chirurgia plastică. Ca medic rezident în anul I, Marius are acum un salariu de 950 de lei. Cu toate acestea, spune că face totul din pasiune şi că, dacă ar trebui să aleagă din nou între Franţa şi România, decizia ar fi aceeaşi.

Practica, încă un lux în România

În ciuda alegerilor făcute, Marius refuză eticheta de idealist. Spune că a ales pur şi simplu ceea ce îi place, acolo unde îi place. De fapt, judecata sa este cel puţin la fel de ascuţită ca bisturiul cu care vrea să salveze copiii aflaţi în suferinţă.

"Şcoala medicală românească este una foarte bună. E greşit să spunem că studenţii din Vest sunt mai bine pregătiţi decât cei români, cum la fel de greşit este să afirmăm şi contrariul. Pur şi simplu, accentul se pune diferit. Vă dau exemplul Franţei, pentru că acesta îmi este cel mai cunoscut.

Anul al patrulea de facultate l-am făcut la Universitatea Bordeaux 2 "Victor Segalen". Acolo aveam în prima parte a zilei stagii practice în spital, urma o pază de masă, după care mergeam în bibliotecă, unde citeam până târziu în noapte. Ei au foarte dezvoltat cultul studiului în bibliotecă, ceea ce la noi încă lipseşte. Ceea ce mi se pare un plus în Franţa este că după partea teoretică urmează lucrul pe cazuri simulate, în care toţi studenţii sunt implicaţi în discuţii şi chiar li se cere să propună soluţii. După curs, simţeai că ai rămas într-adevăr cu ceva. Şi în Galaţi am avut profesori care făceau aşa ceva. Dar, în general, la noi se pune prea puţin accent pe partea practică. Rămâi astfel cu un bagaj imens de cunoştinţe, pe care însă nu prea poţi să le combini atunci când e nevoie, aşa cum eşti învăţat în Occident. Cu alte cuvinte, la noi nu se insistă îndeajuns pe dezvoltarea raţionamentului clinic al viitorului medic.

Pe de altă parte, în Vest, studentul şi chiar rezidentul nu prea au acces la pacient. Se lucrează foarte mult pe cazuri simulate. Apar astfel unele situaţii comice din punctul nostru de vedere. Am văzut în Franţa un rezident de an terminal căruia i s-a întâmplat să i se strice tensiometrul automat. A mers şi a adus un alt aparat, tot automat, dar care nici el nu funcţiona. După aproximativ 25 de minute, rezidentul a hotărât să folosească un tensiometru manual, pe care însă nu prea ştia cum să-l manevreze. În România ne învaţă foarte bine să facem examenul clinic şi anamneza pacientului. În Franţa, pentru că beneficiază de aparatură de ultimă generaţie, nu se pune accentul pe această parte. Imaginaţi-vă că pentru confirmarea unui simplu diagnostic de apendicită acolo se foloseşte computerul tomograf, investigaţie care la noi este încă un lux", adaugă Marius Dănilă.

Sfaturi pentru viitorii colegi

Tânărul rezident recunoaşte că în primul an de facultate a avut ceea ce noi am numit "complexul studentului medicinist gălăţean". Este vorba despre sentimentul că cei care urmează o facultate de medicină cu tradiţie, în centre universitare precum Bucureştiul, Iaşul sau Clujul, au parte de o educaţie mai bună. "Am avut o vreme această percepţie, dar apoi m-am gândit că, dacă învăţ îndeajuns, diferenţele nu vor fi vizibile. În primii ani adormeam frecvent după ora 3 dimineaţa. Era un domeniu fascinant din care voiam să aflu cât mai multe, într-un timp cât mai scurt. Pe parcurs acesta a devenit un obicei, nemaivăzând o corvoadă în toată acestă muncă", mai povesteşte Marius.

Întrebat ce sfaturi le-ar da celor care vor să dea la Medicină, tânărul a spus că fiecare candidat ar trebui să-şi facă un examen interior şi să se gândească bine dacă îi plac îndeajuns oamenii. Apoi, trebuie să se întrebe dacă este dispus să-şi sacrifice mare parte din timpul personal pentru a învăţa, deşi după şase ani de facultate se va lovi inevitabil de lipsurile sistemului medical românesc. Abia dacă răspunsul la primele două întrebări este "da", trebuie să aleagă Medicina.

Marius Dănilă a obţinut singurul post pe Chirurgie pediatrică scos anul trecut pentru toată regiunea Moldovei. Deşi timp de cinci ani este medic rezident la Iaşi, sub coordonarea profesorului doctor Gabriel Aprodu, Marius vine şi la Spitalul de Copii "Sf. Ioan" Galaţi, unde face practică în secţia Chirurgie şi ortopedie pediatrică, condusă de dr. Virgil Cristea. Alături de Marius, în luna mai a anului trecut, alţi zece absolvenţi de Medicină din Galaţi au dat examenul de rezidenţiat în Franţa, obţinând note mai mici decât a lui. Niciunul dintre ei nu s-a mai întors...

Citit 13156 ori Ultima modificare Miercuri, 22 Ianuarie 2014 17:47

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.