Familia Patriche este o familie cu adevărat completă: doi copii - Luca, de grădiniţă, şi Victor, în clasa întâi, câini de rasă (dar şi nişte maidanezi salvaţi), pisici de rasă, păsări de colivie, peşti de acvariu, broscuţe ţestoase…
Preşedintele Asociaţiei Chinologice Galaţi, Victor Florin Patriche, cu peste 160 de trofee la competiţii naţionale şi internaţionale, nici nu mai ştie exact câte, cu vreo 20 de expoziţii chinologice, este un brand în domeniu! Respect, domnule!
Pasiunea comună pentru cei ce nu cuvântă, dar ştiu bine să-şi arate sentimentele, l-a legat de mai bine de 20 de ani de Cristina. Deveniseră amândoi asistenţi medicali, dar numai ea a profesat puţin, în spital. S-au cunoscut printr-un… doberman - Cristina l-a remarcat imediat pe băiatul însoţit de un superb animal: Iris, o femelă. În '86, el a absolvit o şcoală specială de dresaj la Bucureşti, "care m-a învăţat multe lucruri, nu atât cum se dresează câinii, ci despre cum se conduce o şcoală de dresaj". Locuiesc într-o căsuţă lângă Piaţă, pe strada Zânelor. „Eu trăiesc din dresaj şi pensie de boală. Creşterea animelelor ne mănâncă bani, nu ne aduce”, spune Florin, pe care lucrul cu câinii chiar l-a ajutat să învingă boala. Cristina adaugă: „Iar eu toaletez" - tunde căţei şi le spălă blana.
Un cocalar va avea un câine prost crescut!
Cunoscut pentru dresaj (a dresat mereu gratuit câini adoptaţi cu acte şi a oferit consultanţă - câinii n-au ce căuta în stradă!), mărturiseşte: „Scopul meu n-a fost să câştig bani! Eu ştiu cum se fac banii, în primul rând ştiu să vând. Dar sunt şi oameni cu care nu-mi face plăcere să lucrez, indiferent cât ar plăti. Iar câinele seamănă cu omul!” De parcă ar fi din aceeaşi rasă? „De multe ori, chiar şi sunt. Un cocalar va avea un câine asemeni lui - prost crescut! Un om bine crescut va avea un câine bine crescut. De multe ori seamănă şi fizionomic.”
Arca lui Noe pe stil nou
În casa Patriche, pisicile nu bagă gheara după peştişori, nici nu sar la pasărea din colivie, iar câinii nu se ating de pisici! „Fiecare îşi ştie exact locul”, spune Cristina. „În preajma animalelor de casă, copiii cresc mai sănătoşi, organismul lor fabrică anticorpi”, spune Florin. Curtea e mică, dar au şi un teren cu o căsuţă din chirpici la Fileşti. „La Fileşti avem păsări, câini, vreau să duc şi o căpriţă, şi un purcel - aia e «casa de la ţară»! Acolo aş vrea să-mi fac un bordei în pământ… Omul s-a rupt de natură, de ce a lăsat Dumnezeu, şi de acolo i se trag toate!”
Jucării vii - prieteni fără glas
Când era copil, Florin avea un crocodil de cauciuc, jucărie. Acum, copiii lui se distrează cu o tabletă de jucărie, nu-i lasă încă să fie corupţi de lumea electronică. Lumea lor are însă blană, pene sau solzi. Asia nu este încă un continent, este o pisicuţă. O pisicuţă rasa Cornish, tandră, pare tunsă „în scări”, dar când îi mângâi blăniţa întâlneşti o catifelare aparte „Sunt pisici foarte prietenoase”, spune Florin. Doar pisicuţa Afra a fost marginalizată de societatea patrupedă: „Cei care au venit ulterior s-au constituit într-o gaşcă şi o urăsc, dezvăluie Cristina, proaspăt zgâriată. Şi câinele o urăşte! Este în călduri la două-tei luni, dar motanul nu o montează niciodată, deşi montează toate pisicile!” „Chiar mi-am dorit pui de la ea, e dintr-o rasă faină”, adaugă Florin.
La noi nu mai există pasiune
Florin a dresat câini poliţişti sau pentru persoane cu dizabilităţi, dar şi de competiţie. Azi, însă, la concursurile canine, „nu mai contează mijloacele, se dau şi premii pe prietenii! Pasiunea s-a cam dus naibii la noi, s-a… industrializat totul! Sunt rase la modă, care se vând. Eu niciodată n-am crescut câini comerciali. De pildă, Tekelul e una dintre cele mai necomerciale rase, asemenea ogarilor, care sunt însă ca muzica clasică… La noi, ogarul nu mai e un câine folosit la vânătoare şi nu ştiu de ce.”
Florin dresează câini, iar pisicile „sunt o chestie de suflet.” Şi aici e suflet peste tot!
