* Cine a furat vinurile şi covoarele de colecţie de la pavilionul de vânătoare al lui Ceauşescu? * Numai arhitectul B. şi constructorii buncărului ştiu dacă pereţii de beton ai acestuia sunt dublaţi cu plăci de plumb *
Sub cabana de protocol din Pădurea Stroiu, de lângă Adam, la adâncimea de 3,5-4 metri se află un buncăr – aşa-numita cramă a lui Nicolae Ceauşescu. Surprinde grosimea exagerată a pereţilor de beton.
Jos, aliniate, erau butoaiele mari; deasupra lor, cele mici. Dispunere etajată, cu „angajament” estetic. Sculptate la funduri.
La mijlocul încăperii, o masă semiovală, pentru 16 persoane. Jilţurile, din lemn de stejar trecut prin daltă. Cupele şi paharele de cristal, de la Vinalcool.
Deşi rugat să coboare în cramă, pentru „o degustare”, Ceauşescu refuza invitaţia fără să dea explicaţii. Nu s-ar fi simţit în largul său sub pământ!
În zilele tulburi ale Revoluţiei, într-o noapte, la intrarea în pavilionul de vânătoare a oprit un TIR ale cărui lumini erau stinse, preluând tot vinul şi toate butoaiele. Nu li s-au mai dat de urme.
Licori vechi, între care şi din soiul „Tămâioasă de Dealul Bujorului” – o raritate. Covoarele româneşti, de colecţie şi ele, lucrate de ţesătoarele de la Cooperativa Meşteşugărească „Muncă şi artă”, din Galaţi – furate toate.
Butoaiele erau coborâte/urcate în/din cramă printr-o trapă. Pe fiecare vas, fişa cu istoricul şi principalele caracteristici fizico-chimice ale vinului.
Ca mijloc fix, cabana n-a aparţinut niciodată Partidului, era a Inspectoratului Silvic. Proiectată de cel mai renumit arhitect din anii aceia, gălăţeanul B. Manopera, pe de-a moaca.
În pădurile din preajmă, după cum rezultă dintr-o evaluare de dinainte de 1990, ordonată de Centru: 500 de mistreţi. Cel care împuşca cei mai mulţi, secretarul general. La o singură partidă, partea sa s-a ridicat la 114 de porci.
Când i se părea lui că ofiţerul din apropierea sa greşise la numărat, cerea să se repete operaţia aritmetică. Din mistreţii trecuţi în contul său, 20-25 erau „opera” celor care îl „ajutau” şeful statului să se situeze, la precizie, în fruntea clasamentului. Nu s-a folosit niciodată de lunetă. De regulă, nimerea mistreţii în cap.
Dintr-o sursă ce doreşte să rămână anonimă, am aflat că într-un timp, înainte de ’89, se vorbea, cu discreţia de rigoare, că pereţii buncărului-cramă ar fi dublaţi de plăci de plumb, pentru asigurarea protecţiei contra radiaţiilor.
