* Actualul director sportiv al grupării roş-alb-albastre este favoritul gălăţenilor când vine vorba de cei de pe alte meleaguri care au apărat culorile clubului fanion al oraşului * „Vili”, aşa cum e alintat de fani, s-a adaptat uşor în România, cel mai mic dintre copiii săi fiind născut aici
Unul dintre cei care au contribuit la cea mai mare performanţă din istoria fotbalului gălăţean, Gabriel Alejandro Viglianti, care a dat între timp jocul de pe teren pe munca de birou pentru Oţelul, trăieşte în oraşul de pe malul Dunării de şase ani. Trecerea lui Viglianti la Galaţi, de la începutul anului 2008, pentru a juca la Oţelul, n-a fost deloc uşoară. Argentinianul a petrecut aproape o săptămână pe drum. A plecat cu microbuzul din Bolivia, ţara în care a jucat ultima oară înainte să vină la Oţelul, până în Argentina, iar de acolo a luat avionul spre Europa. A ajuns în Cipru, în cantonamentul echipei, şi a intrat într-un amical încă din prima zi. A evoluat 15 minute în testul cu Dinamo Kiev şi i-a impresionat pe Stan şi Grigoraş, pentru a fi păstrat la echipă.
A învăţat româneşte din telenovele
"Mulţumesc a fost primul cuvânt învăţat în româneşte. La început nu înţelegeam nimic din limba voastră. Ţin minte că în prima zi a venit cineva la mine în cameră să-mi spună că la ora opt şi jumătate avem masa. Nu vorbea spaniola, nu vorbea engleză, îmi spunea totul în română. Ca să înţeleg, făcea semne cu mâna indicând pe perete ora opt şi jumătate", ne-a spus Viglianti.
De altfel, cel mai important rol în învăţarea limbii române l-a avut faptul că urmărea telenovele. "Am primit un dicţionar şi cel mai mult m-a ajutat că mă uitam la telenovele, la Acasă TV. Primul meu coleg de cameră a fost Ciprian Deac, care se cam supăra când mă uitam. În aproape trei luni, am învăţat limba. La un antrenament, vorbeam în română cu un coleg şi m-a auzit Grig, care mi-a spus: „Mă, Vili, tu vorbeşti româneşte? Eu nu-ţi dădeam ţie indicaţii până acum, am crezut că nu ştii”. Mi-a fost greu până să învăţ”.
„Mă simt ca acasă”
Viglianti a fost adoptat rapid de suporterii Oţelului şi e cel mai iubit străin din istoria clubului. Argentinianul ni s-a confesat că-i ca acasă în România, deşi le simte lipsa celor dragi din ţara natală. „Vili” vede Galaţiul ca pe un oraş liniştit şi îi plac plimbările pe faleză. „În România, îmi place că străinii sunt foarte bine primiţi. La fel m-am simţit şi eu. Galaţiul e un oraş calm. Îmi place că oamenii ies să se plimbe liniştiţi şi că, deşi nu-i tocmai mic, n-are aglomeraţia din marele oraşe. Cel mai mult îmi place când văd oameni de toate categoriile că se plimbă pe faleză, indiferent de vreme”.
În ceea ce priveşte partea negativă a românilor, Viglianti ne-a spus că românii îl iau pe „Nu” în braţe, în orice situaţie. „Poporul român vede mai întâi partea negativă a lucrurilor şi abia apoi analizează despre ce e vorba. Românii preferă să zică „Nu” şi dacă nu ştiu încă ce se doreşte de la ei”.
Deşi a văzut patriotism la români, „Vili” îi pune pe argentinieni pe primul loc la acest capitol. „Argentinienii au spirit revoluţionar, nu renunţă niciodată la propriile valori. Ce înseamnă Argentina pentru un argentinian nu mai găseşti nicăieri. Nu spun că românii nu-s naţionalişti, am văzut şi aici o grămadă de oameni ataşaţi de ţara lor. Cea mai mare asemănare între români şi argentinieni e căldura oamenilor. Primirea oamenilor şi prietenia sunt lucruri asemănătoare între noi”.
Mai mult turism în Galaţi
Ca o măsură ce ar putea fi luată spre binele oraşului, argentinianul din conducerea Oţelului, singurul străin dintr-un staff administrativ din fotbalul românesc la ora actuală, consideră că ar trebui promovat mai mult turismul. „În Galaţi, cred că ar trebui promovat puţin mai mult turismul. E un oraş care poate să crească în sensul acesta, chiar dacă nu-s condiţii de genul aeroport sau autostradă. Dar e un loc frumos al României şi poate fi promovat mai mult”.
Altfel, Viglianti s-a adaptat în România şi cu felul mâncărurilor. „Sunt mâncăruri pe care prima dată le-am gustat aici. Mănânc grătar românesc, mici, sarmale, ciorbă de burtă. Gătim şi tradiţional româneşte, dar cu mici modificări, cu orientări sud-americane”.
Copil născut în România
Frumoasa familie Viglianti are patru membri. Gabriel Alejandro şi soţia sa Romina au doi copii: Martina, o fetiţă născută cu două luni înainte de venirea în România, şi Giuliano, născut la Galaţi. Puştiul pare deja pasionat de fotbal, fiind încântat de jocul în care tatăl său a obţinut cea mai mare performanţă a oraşului, câştigarea campionatului cu Oţelul şi participarea în grupele Ligii Campionilor.
Nume: Gabriel Alejandro Viglianti
Vârstă: 34 de ani
Naţionalitate: argentinian
Profesie: director sportiv la FC Oţelul
