Sunt singur, peroanele-s goale.../ chiar nimeni nu are habar
că...(astăzi)...începe să vină/...(la zece)...cu trenul mărfar?!
Începe să vină...(la zece).../ şi-aud că e singurul tren
şi ultimul tren...(de la vale).../ în timpul meu sec şi scalen!...
Odată...(la zece, ştiu bine,/ eram tot aici, pregătit)...
a vrut să mai vină o dată.../ şi nu ştiu de ce n-a venit!...
Sunt singur, peroanele-s goale,/ nu-i cald, e frumos, nu e frig...
şi ceasul se suie, se suie.../ (nu-i zece, mai este un pic)...!
Am flori, am batistă, am lacrimi.../(atât am putut să adun
de când o aştept)...când coboară,/ nu ştiu ce să fac şi să spun!...
E astăzi, e zece...(s-aude/ cum vine de mult şi domol)...
se-ntâmplă, s-opreşte, văd bine:/ mărfarul e lung, trist şi gol!
