Insula Schwanenwerder, botezată astfel graţie lebedelor care alunecă pe luciul lacului din zonă, ar putea fi considerată una dintre cele mai romantice zone din Germania, dar asta numai dacă ai putea să ignori istoria, adică faptul că aici dragostea şi sexul în timpul nazismului căpătaseră valenţe ideologice şi jucau un rol cheie în purificarea rasei superioare, potrivit adevarul.ro.
Scriitoarea de ficţiune istorică Jane Thynne a lansat recent volumul „The Winter Garden“, prin care readuce în atenţia publicului cititor amănunte incredibile şi documentate despre taberele de educare a femeilor germane de rasă pură, în care acestea erau pregătite intens să devină soţii şi demne reprezentante ale arienilor. Jane Thynne a vizitat casa de la numărul 28 de pe Inselstrasse, amplasată într-un peisaj idilic, aceasta fiind una dintre instituţiile în care miresele naziste erau instruite să fie neveste obediente, bune gospodine, mame desăvârşite şi, cel mai important, să-l iubească pe Führer înainte de toate.
Tabere de pregătire a viitoarelor soţii
Anul trecut, un manual al Reichsbräuteschulen, aşa cum erau numite aceste şcoli pentru neveste, a fost scos la lumină din arhiva federală germană din oraşul Koblenz, iar conţinutul a oferit o imagine detaliată a ceea ce se petrecea în spatele zidurilor acestor instituţii. Reichsbräuteschulen au fost înfiinţate la iniţiativa expresă a lui Heinrich Himmler (şeful SS-ului şi al Poliţiei Secrete de Stat) şi s-au bucurat de tot sprijinul lui Hitler. De altfel, Himmler era obsedat ca ofiţerii săi SS să-şi găsească nevestele potrivite din toate punctele de vedere, aşa că, în 1935, a pus bazele acestor tabere de instrucţie pentru miresele SS. Cursurile erau dure şi nu se califica oricine. Dorinţa lui Hitler, mai presus de toate, era să păstreze elita ofiţerească pură, aşa că orice femeie care aspira să devină soţia unui ofiţer SS trebuia să aducă dovezi clare despre „pedigree-ul“ său, iar veridicitatea informaţiilor trebuia confirmată de Comandamentul Central de Rasă şi Reaşezare, pentru a evita infiltrarea „elementelor“ cu sânge amestecat sau a evreicelor.
Ruşinea de a rămâne cu o femeie „întinată“ rasial
Tocmai pentru a evita aceste incidente, femeile care doreau să devină soţii de ofiţeri SS trebuiau să fie capabile să-şi determine moştenirea ariană cu ajutorul certificatelor de naştere şi de căsătorie ale strămoşilor, până la anul 1800. De multe ori, tinerele erau nevoite să bată zeci de drumuri pe la bisericile în care rudele lor se căsătoriseră sau fuseseră botezate pentru a găsi dovezile necesare. Numai că, adesea, se întâmpla ca acestea să descopere că unul dintre strămoşi, poate o stră-străbunică, avea sânge evreiesc, iar căsătoria nu era autorizată, ceea ce însemna că ofiţerul SS trebuia să aleagă între ruşinea de a rămâne cu o femeie „întinată“ rasial şi "onoarea" de a sluji în armata nazistă. Abia după ce era emis un certificat prin care se permitea organizarea nunţii, tinerele puteau să treacă la următoarea etapă: două luni de pregătire intensă în tabere, instrucţie pentru care plăteau 135 de mărci Reichmarks, echivalentul în zilele noastre a 600 de euro.
Rutina zilnică se poate descrie drept „viguroasă“ şi debuta cu trezirea extrem de matinală, urmată de un program de exerciţii fizice în aer liber, indiferent de vreme, adesea urmate de un duş cu apă rece făcut tot afară, înainte de servirea micului dejun. Restul zilei era împărţit între ore în care fetele învăţau să gătească sănătos, să coasă, cum să decoreze interiorul casei (cu menţiunea că trebuiau să folosească numai materiale de provenienţă germană) ori să îngrijească un copil. Atenţie mărită se acorda modului în care se organiza bugetul unei gospodării şi modului în care trebuia călcată corect uniforma ofiţerului SS, dar şi cum se lustruiesc cizmele soţului şi cuţitul din dotare.
Aranjatul florilor, schimbatul aşternuturilor, spălatul şi lustruitul temeinic al podelelor, dar şi regulile de conversaţie pe care trebuie să le urmeze o nevastă SS la petrecerile şi ceremoniile oficiale unde erau invitaţi soţii sunt numai câteva dintre îndatoririle care trebuiau executate fără cusur de consoartele ofiţerilor hitlerişti.
