Domnul Anonimeni a plecat/ lăcrimând frumos printre consoane,
să-ţi aducă şapte flori de colţ/ şi un "la" minor pentru timpane!
A plecat la ora şapte fix,/ cu celebrul fluture de nouă...
(azi e luni, şi trece mai devreme.../ mai încolo, s-ar putea să plouă)!
S-ar putea să ningă majestos,/ că acolo-i sus, înalt, departe...
şi nu poate fluturul să zboare/ dacă are aripile sparte!
Domnul Anonimeni e-un smerit/ botezat în adâncimi de rouă...
(cică se întoarce pe la şapte,/ cu celebrul fluture de nouă!
Ai s-auzi fâl-fâl, fâl-fâl, fâl-fâl.../ (printre flori, aduce şi vocale
ca să ai de strigăt până când/ sfinţi obraznici fug din catedrale)!
Şapte... (vocale!)... care ne descriu/ timpanelor celeste... şi ne dor
când sângele se suie pe altar,/ pe cruce şi pe veci... în "la" minor!
