Cum recunoşti abuzul emoţional asupra copiilor

Cum recunoşti abuzul emoţional asupra copiilor
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

* În vreme ce în alte ţări abuzul emoţional asupra copiilor este sancţionat prin lege, în ţara noastră manipularea şi jignirile la care apelează unii dintre părinţi nu sunt nici măcar considerate comportamente excesive


Chiar dacă este greu de spus în ce măsură se întâlneşte abuzul psihologic asupra copiilor în familiile din România, psihologii sunt de acord că un astfel de comportament reprezintă o realitate. Părinţii nu sunt întotdeauna conştienţi de consecinţele negative pe care le au asupra copiilor anumite practici de corecţie comportamentală, aplicate cu scopul de a rezolva cât mai lesne tensiunile care apar în familie.

"Abuzul emoţional sau psihologic este orice atitudine a adulţilor, orice comportament care se repetă frecvent şi care constituie un tipar de interacţiune care conduce la scăderea încrederii în sine a copilului, având un impact negativ asupra dezvoltării psihoemoţionale a acestuia", explică psihologul Olivia Sîntoma.

O problemă de priorităţi

Manipulat emoţional, copilul începe să se teamă că va pierde iubirea şi aprecierea părinţilor. Din acest motiv începe să se conformeze dorinţelor adulţilor, punând pe un plan secund propriile dorinţe şi nevoi. Astfel, îşi creează convingerea că ceilalţi sunt mai importanţi decât el însuşi, ceea ce duce la o stimă de sine scăzută. O astfel de problemă se va reflecta în rezultatele şcolare slabe sau în interacţiunile nesatisfăcătoare cu ceilalţi copii. "Jignirea copilului şi utilizarea unor etichete negative, de genul eşti un incapabil, eşti un prost, nu eşti în stare de nimic etc., îi subminează încrederea în sine, îi creşte intoleranţa la frustrare, ceea ce poate conduce la apariţia unor probleme de comportament", adaugă Olivia Sîntoma.

Specialistul nu recomandă nici comparaţia permanentă a celui mic cu alţi copii,care sunt daţi ca exemple pozitive. Este dăunătoare şi stabilirea unor standarde prea mari faţă de posibilităţile reale ale copilului, precum şi umilirea copiilor în faţa altor copii de către părinţi, rude sau profesori.

Neştiinţa nu este o scuză

Alături de scăderea stimei de sine, copii abuzaţi emoţional pot manifesta şi agitaţie psihomotorie, întârziere în dezvoltarea fizică, deficienţe ale limbajului, atitudine pasivă sau agresivă, ticuri verbale sau faciale, nervozitate, plâns, depresie, autoizolare ş.a.

Chiar dacă este condamnabil, mulţi părinţi recurg la abuzul emoţional din neştiinţă, obişnuinţă sau comoditate, sau pentru că îl consideră ca fiind un comportament normal.

"Pentru unii părinţi este mai uşor să folosească manipularea şi inducerea unor stări emoţionale negative deoarece copiii se conformează mai repede şi sunt mai uşor de gestionat sau  de  “disciplinat” de către adulţi atunci când sunt dominaţi de  frică, de ruşine sau de vinovăţie. Uneori părinţii sunt conştienţi de ceea ce fac, dar îşi justifică propriile comportamente prin afirmaţii de genul “sunt stresat şi nu mă pot controla” , “cine nu se mai enervează din când în când”, “şi cu mine au făcut aşa părinţii şi nu am păţit nimic”. Există şi părinţi care devin conştienţi  de efectele negative ale abuzului emoţional, precum şi de propriile comportamente. Aceştia învaţă să îşi gestioneze propriile reacţii pentru a-şi putea ajuta copilul. Sunt situaţii în care părinţii neagă şi nu pot înţelege cum încrederea în sine a copilului poate fi afectată de comportamentele lor", mai spune psihologul.

Abuzul emoţional asupra celui mic poate fi prevenit prin evitarea jignirilor şi a etichetării. Discutarea deschisă a conflictelor şi încurajarea exprimării verbale sunt alte moduri prin care puteţi evita abuzul emoţional.

Citit 6948 ori Ultima modificare Joi, 10 Aprilie 2014 17:35

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.