Un adulter poate devasta o căsnicie. Totuşi, potrivit statisticilor, jumătate din cuplurile în care unul dintre parteneri a fost infidel au hotărât să continue relaţia şi să nu se despartă. Asta nu înseamnă că procesul de vindecare a rănilor este uşor, dimpotrivă.
Onestitatea este vitală
Odată comis un adulter, durerea e nemărginită. Persoana înşelată oricum îşi va pierde din încrederea acordată partenerului, iar dacă minciuna continuă ruptura este inevitabilă. Cel mai important lucru este onestitatea, de ambele părţi. Fiecare trebuie să-şi spună punctul de vedere, să-şi expună sentimentele, să înţeleagă de ce s-a ajuns aici. Iar dacă hotărăsc să rămână totuşi împreună, partenerii trebuie să înveţe să se încreadă din nou unul în celălalt, iar acest lucru nu este posibil fără onestitate.
Obişnuieşte-te să faci faţă martorilor
Când îţi înşeli partenerul, este imposibil să nu te fi întâlnit măcar o dată cu o persoană cunoscută. Obişnuieşte-te cu ideea de a te întâlni şi după aceea cu respectiva persoană. La fel şi partenerul înşelat. Întâlnirea cu “martorul” nu trebuie să mai trezească sentimente de vinovăţie, respectiv de victimizare. Dacă nu încheiaţi acest capitol şi orice lucru sau persoană vă vor aduce aminte de adulter, despărţirea definitivă este aproape.
Scrie-i o scrisoare partenerului înşelat
După ce ai discutat deschis cu soţul/soţia şi v-aţi mărturisit sentimentele şi regretele, n-ar fi rău să-i spui toate aceste lucruri şi în scris. Însă nu spune doar “Îmi pare rău!”, pentru că nu înseamnă nimic. Promite-i că nu se va repeta şi că te vei ţine de promisiune, parafrazează-i sentimentele pe care şi le-a exprimat în timpul discuţiei şi asigură-ţi partenerul ca meriţi din nou încrederea lui.
Partenerul înşelat trebuie să fie sigur pe el
Câteodată, dorinţa de a salva căsnicia poate fi atât de copleşitoare încât cei înşelaţi nu se mai gândesc la sentimentele lor, la frustrări, la nimic. Iartă, pur şi simplu. Dar iartă prea uşor. De multe ori, doar pentru că le e teamă că vor rămâne singuri. Însă acest lucru nu este sănătos pentru niciunul dintre parteneri: cel ce a înşelat nu va şti durerea celui înşelat (şi nu va avea nicio remuşcare să continue cu adulterul), iar cel trădat va acumula frustrări care-i vor măcina sănătatea.
Ambii parteneri sunt vinovaţi
Să daţi vina unul pe altul când cineva a călcat strâmb este o greşeală fatală cuplului. Trebuie să acceptaţi realitatea şi să vă gândiţi că aveţi o vină comună. Deşi este adevărat că nimeni nu l-a forţat pe celălalt să înşele, la fel de adevărat este că nimeni nu riscă integritatea cuplului dacă are acasă tot ce-i trebuie. Analizaţi împreună unde s-a produs ruptura şi hotărâţi dacă merită să reparaţi ce s-a stricat. Dacă răspunsul este pozitiv, atunci încercaţi să nu mai repetaţi aceleaşi greşeli nici de o parte, nici de cealaltă.
Stabiliţi reguli clare
Recăpătarea încrederii este un lucru extrem de important după ce unul dintre parteneri a călcat strâmb. Pentru a se ajunge aici nu este deloc exagerat să se stabilească nişte reguli pe care ambii soţi să le respecte. De exemplu, să răspundă tot timpul la telefon, chiar dacă este într-o altă discuţie. Dacă, să zicem, unul dintre parteneri a înşelat online, celălalt poate instaura regula că are voie să se uite peste umărul lui atunci când este la calculator. Deşi par minore, tocmai aceste aspecte minore contribuie la restabilirea încrederii pierdute, pentru că, încet-încet, va dispărea sentimentul de insecuritate.
(Sursa: sfatulparintilor.ro)
