O clădire de pe strada Alexandru Moruzzi a devenit, în ciuda arhitecturii deosebite şi a vechimii, un sprijin de nădejde al toaletelor ecologice şi al grămezilor de lemne pentru foc. Dezolanţa imaginii este amplificată şi de nelipsitele rufe întinse pe trotuar la uscat de cei care au acaparat clădirea şi care nu consideră că spaţiul şi imaginea oraşului ar trebui respectate. Cu toate că ne declarăm locuitori ai unui oraş european, peisajul prezentat poate contrazice cu succes acest lucru. Un aspect care trebuie luat în seamă este faptul că zona este destul de populată, întrucât în imediata apropiere se află Spitalul General Căi Ferate, care primeşte zilnic zeci de pacienţi, iar peisajul nu ne face deloc cinste.
Din câte se poate observa, faţadei clădirii îi lipsesc zeci de cărămizi şi pare mai şubredă decât orice bojdeucă, însă locatarilor nu pare să le pese de acest aspect. Găleţile şi scaunele din plastic, grămezile de lemne vechi pentru foc, tomberoanele, sârmele pline cu rufe şi, bineînţeles, cele două toalete ecologice, dispuse la nici trei metri distanţă, sunt elementele care au dat naştere unui peisaj deprimant şi deopotrivă înfiorător.
