Constatăm că, pe zi ce trece, „prăbuşitura” de pe Faleza superioară se transformă în… parc natural: deja, din groapă au năpădit, nesupărate de nimeni şi de nimic, bălăriile! Şi, lângă ghivecele din beton cu flori puse de mâna omului, creşte şi iarba, ca într-un cimitir părăsit!
Dacă la începuturile istoriei ăsteia s-a tot asfaltat, după care iar s-a prăbuşit, după reţeta meşterului Manole, a urmat apoi faza copertării cu folie de plastic, că să nu se adune cumva în groapă apa de ploaie şi astfel să şubrezească Faleza deja şubredă. Dar şi folia s-a rupt de câteva ori, iar acum s-a renunţat şi la ea. Probabil că, în loc de pod peste sau pe sub Dunăre, s-a ales acum varianta umezirii şi prăbuşirii malului, caz în care Galaţiul se va mai apropia oricum de judeţul de peste Dunăre.
