* Profesorul Iulian Corneci a semănat olimpici la chimie în toate unităţile în care a predat, chiar şi în mediul rural * La Independenţa are un perete plin de diplome şi lucrează pentru al doilea * O elevă de-a sa a obţinut anul acesta cel mai mare punctaj la proba scrisă la olimpiada naţională şi premiul al II-lea *
La Şcoala Nr. 1 din Independenţa, pe peretele din stânga, chiar la intrare, se află o adevărată panoplie de diplome, toate la chimie, la diferite concursuri, toate obţinute de elevii profesorului Iulian Corneci.
De ceva timp a mai primit o sarcină: „Când a ieşit doamna profesoară de chimie la pensie, l-am rugat să vină cu ore suplimentare şi la Şcoala Nr. 2. Să-mi umple şi mie un perete de diplome”, glumeşte directorul Adrian Mihăilescu.
Şi la Şcoala Nr. 2, diplomele la concursuri au început să apară. Mai mult decât atât, în numai doi ani profesorul Corneci a reuşit o performanţă demnă de toată lauda noastră şi de toată invidia din partea colegilor de breaslă.
Eleva sa Andreea Onofrei, deşi provine de la o unitate de învăţământ din mediul rural, a reuşit să-i dea gata pe toţi olimpicii naţionali la chimie de la instituţii cu ştaif. La proba scrisă a primit cel mai mare punctaj din tot concursul (mai mare decât cel al elevilor de-a XII-a) şi s-a ales cu premiul al II-lea, după proba practică.
Un alt elev, tot de la Şcoala Nr. 2 - Cristian Angheluţă - a primit recent premiul I de excelenţă la Concursul „Chimexpert”, pentru că a obţinut punctaj maxim la proba scrisă, lucru destul de greu, având în vedere că problemele pe care le-a avut de rezolvat au fost destul de dificile.
Colegul său de clasă Mirel Neagu a luat locul al III-lea, iar colega lor Andeea Onofrei s-a clasat pe locul I.
„Radiază de bucurie, ca o bucată de uraniu”
„E împătimit să meargă cu elevii la toate concursurile de chimie. Din cauza asta, nici nu s-a mai dus să-şi depună actele pentru a se căsători. S-a dus omul şi-a făcut analizele şi când să depună documentele la starea civilă, a intrat în febra pregătirilor unui concurs şi nu s-a mai însurat”, îmi povesteşte cu înţelegere directorul Mihăilescu.
Când am ajuns în şcoală, profesorul-minune nu era venit încă, pentru că e navetist. Stau întâi de vorbă cu elevii experţi în chimie. Sunt simpatici, isteţi, dezgheţaţi, neinhibaţi, o plăcere să discuţi cu ei.
Îmi povestesc că domnul Corneci îi însoţeşte peste tot, la toate concursurile. Are grijă de ei (le cumpără suc şi pizza din banii lui, le caută sponsorizări pentru transport). „Când obţinem premii, radiază de bucurie, ca o bucată de uraniu”, îmi explică foarte plastic şi totodată, în termeni de specialitate, Mirel.
30 de diplome într-un singur an
Nu mi-am putut închipui că un profesor de chimie cu performanţe aşa de serioase poate fi atât de jovial şi deschis. Pare un copil mare, în sensul bun al cuvântului.
Despre performanţele elevilor săi vorbeşte firesc, fără emfază, dar cu o bucurie pe care nu încearcă s-o ascundă. Îmi întinde un teanc de diplome, plin de satisfacţie. Până la urmă, în aceste hârtii stă toată dovada muncii lui înfrigurate cu elevii. Îmi ia ceva timp să le număr. Sunt 30 câştigate numai anul acesta, iar sezonul competiţiilor nu s-a încheiat.
De altfel, la olimpiada judeţeană de chimie, la clasa a VIII-a primele cinci locuri (cu excepţia poziţiei a III-a) sunt ocupate de elevi de la cele două şcoli din Independenţa. Nu sunt mulţi profesori care se pot lăuda că au asemenea performanţe.
Profesorul sfinţeşte lecţia
Pare incredibil, dar rezultatele elevilor la învăţătură sunt până la urmă sfinţite de munca profesorului. Celor care li se pare că nu reuşeşti să faci performanţă cu elevii din mediul rural, oricât te-ai strădui, profesorul Corneci le poate da o lecţie de profesionalism. Prin toate şcolile pe unde a predat, a semănat olimpici şi pasionaţi de chimie.
„Se poate verifica. Între 90-94, am predat la Bereşti. Acolo am avut ani la rând olimpici la naţională care s-au întors cu premii şi menţiuni. Doi dintre ei sunt acum medici, iar Apostu Fănel, care a obţinut locul I, este în prezent profesor de chimie la Universitatea din Iaşi”, povesteşte cu încântare.
A predat la oraş, cu detaşare în interesul învăţământului, la CNVA şi la Şcoala Nr. 2, unde, în 1998, a obţinut un premiu absolut pe ţară prin elevul Victor Mihăilescu, care făcuse cea mai bună lucrare. E convins că în orice sătuc poţi face performanţă, dacă ştii să descoperi elevul şi să-l atragi de partea ta.
Chimie predată la modul romantic
Olimpiadele, ca şi toate concursurile de chimie au în componenţă o probă practică. E de mirare că într-o şcoală din mediul rural să existe condiţii ca elevii să poată face experienţe, când nici cele bune unităţi din oraş nu se pot lăuda cu aşa ceva.
„Nu e aşa uşor. Dar m-am străduit să dotez laboratorul cu tot ce trebuie, astfel încât să pot face cu elevii ceea ce trebuie să ştie. O perioadă nu am avut nici chiuvetă, mergeam şi spălam eprubetele la cişmeaua din sat. Toate aceste lucruri au însă frumuseţea lor. E mai romantic, să zicem, să predai chimia în mediul rural”, îmi spune, zâmbind, profesorul de la Independenţa, care a ţinut să precizeze că a avut norocul să aibă înţelegere atât din partea conducerii şcolii, cât şi susţinerea inspectoratului.
În timp ce vorbeşte, nu pot să nu constat cât de multe au împrumutat elevii săi de la el. E de-a dreptul magic cum a lucrat ca un alchimist asupra sufletelor şi minţilor lor ca să scoată la iveală, din fiecare, boţul de aur. Şi asta în condiţiile în care chimia este una dintre cele mai grele discipline.
I-am lăsat acolo, între zidurile unei şcoli ctitorită pe timpul lui Spiru Haret, printre eprubetele, retorte şi experimente. Am plecat cu sentimentul că mă voi întoarce cât de curând pentru consemnarea altei victorii asupra ştiinţei substanţelor.
Explicaţii foto:
1 - Iulian Corneci a umplut un perete de diplome la Şcoala Nr. 1 Independenţa
2 - Iulian Corneci: „Experienţa este criteriul suprem de verificare a adevărului”
