Ca mai tot românul care-şi imaginează că studenţia înseamnă învăţat şi distracţie în proporţie de 50 – 50 la sută, mă aşteptam să văd o Teodora Mîndru foarte bronzată, mai ales că pe Coasta de Azur (acolo unde urmează o facultate de economie) sezonul de plajă se deschide încă din februarie.
„Nu prea am timp să ies la plajă – se scuză cu un aer un pic vinovat fata – la noi profesorii sunt foarte amabili, foarte deschişi la discuţii, dar extrem de exigenţi. Dintre cei 350 de studenţi care au intrat odată cu mine în anul I la Facultatea de Economie din Nisa, după prima sesiune au rămas doar 150. Ori înveţi, ori te laşi de facultate. Altfel nu se poate”, povesteşte Teodora, recunoscând cu sinceritate că a cam dat de greu.
„N-aş renunţa la Nisa pentru niciun oraş din lume”
Cu toate că nu a reuşit să ajungă prea des la plajă, susţine că nu i-ar fi plăcut totuşi să-şi petreacă studenţia în altă parte. „Îmi place oraşul foarte mult. Oamenii sunt foarte relaxaţi, pentru ei viaţa e uşoară şi frumoasă. Salariul minim e de 8 euro pe oră, dar nici vânzătoarele de la tonete nu primesc mai puţin de 10”, mă uimeşte ea.
În concluzie îşi doreşte ca după terminarea facultăţii să rămână să se angajeze la Nisa. „Cazarea şi masa înseamnă la Nisa în jur de 800 de euro pe lună. Cel mai mic salariu este de 1500 de euro. Am prietene care au terminat facultăţi în România şi în primul an primesc 1000 de lei, cu care nu reuşesc să-şi câştige existenţa, dacă nu le-ar ajuta părinţii. Aşa că nu are nici un rost să mă gândesc că mă voi întoarce prea curând în România”, ne mărturiseşte tânăra.
Mai ieftin la Nisa
În momentul de faţă cazarea, masa şi transportul o costă pe Teodora în jur de 500 de euro pe lună. „La cazare, pentru că sunt studentă mi se decontează 40 la sută din preţ de către o organizaţie studenţească la care m-am înscris. Dacă aş vrea, aş putea să mă încadrez într-un buget şi mai mic, pentru că mâncarea este destul de ieftină. Am vorbit cu foşti colegi care sunt studenţi la Bucureşti şi mi-au spus că pentru ei cheltuielile stricte depăşesc 500 de euro pe lună. Şi Bucureştiul nu e Nisa…”, concluzionează ea.
Metoda rusească
Îmi mărturiseşte că la Nisa nici nu miroase a recesiune, deşi după Paşti urmează să înveţe o nouă materie „Istoria crizelor financiare”. Iarna oraşul trăieşte de pe urma studenţilor, iar vara de pe urma turiştilor şi nimeni nu se plânge. Pensionarii îşi închiriază apartamentele şi tot timpul anului sunt plecaţi în croaziere.
Cei mai importanţi investitori pe Coasta de Azur par să fie în ultima vreme ruşii. „La Nisa auzi mai des vorbindu-se ruseşte decât franceză. Sunt foarte mulţi ruşi care au cumpărat hoteluri aici, iar la facultate am foarte mulţi colegi ruşi”.
„La sfârşitul unui curs m-am dus la profesorul de economie şi i-am prezentat o rezolvare mult mai scurtă la o problemă. Ora următoare a venit şi ne-a spus că ne arată o «metodă rusească» de rezolvat problemele şi am fost surprinsă să văd că era exact ceea ce îi arătasem eu. El îşi imaginase că şi eu tot din Rusia sunt, probabil din cauza accentului cu care vorbesc franceza” îşi aminteşte, amuzată, Teodora.
Distracţie şi job pe timpul verii
Având în vedere că a fost primul an în care a trebuit să se descurce departe de casă, studiind într-o limbă în care nu avea cunoştinţe foarte temeinice, primul semestru a fost destul de greu. Dar nu s-a lăsat intimidată. Dimpotrivă, are planuri foarte mari.
Cum a rămas destul de în urmă cu distracţia şi-a propus să mai stea două luni la Nisa după terminarea cursurilor să lucreze la una dintre firmele care primesc studenţi. „Aşa voi avea timp să mă bucur şi de Coasta de Azur şi voi căpăta experienţă, muncind acolo”, îmi explică ea.
Teodora mi-a promis că mă va mai vizita la redacţie şi la vară, când va veni musai şi cu un bronz adecvat aşteptărilor mele şi cu multe alte lucruri interesante de povestit.
