Promoţia 1964 a Şcolii Profesionale a Combinatului Siderurgic, împreună cu navaliştii aceleiaşi promoţii, împlineşte 50 de ani de la absolvire. Foştii elevi ai liceului doresc să organizeze o întâlnire de mare amploare cu cei peste 1.000 de absolvenţi din promoţie, cea mai mare din ţară la vremea aceea.
Am vorbit cu ing. Costică Mâţă, cu ing. Dumitru Istudor şi cu ofiţerul şef mecanic navalist Petrică Boşneagă, de la care am aflat poveşti frumoase din şcoala profesională din acele vremuri. Cei trei ne-au vorbit cu drag despre profesori şi despre orele de practică, unde s-au format oameni de valoare, profesionişti ai meseriei.
"Pe atunci, nu exista noţiunea de pilă"
"Pe atunci, se intra pe bune, nu era noţiunea de pile. Iar noi, când am fost admişi, după două săptămâni, ni s-a spus: valiza, pătura-n gât şi la vapor! Ne-au îmbarcat pe vapoare şi ne-au dus la muncă voluntară în Insula Mare a Brăilei. Acolo, în insulă, stăteam în nişte dormitoare care erau, de fapt, grajduri şi aveam şi dirigintele cu noi. Puteam fi cazaţi şi 40-50 de elevi acolo. Mai e un lucru pe care n-o să-l uit cât voi trăi - când ne-au adus în Galaţi, ne aşteptau, la gara fluvială, cu flori: „Vin elevii de la şcoala Combinatului, de la muncă voluntară!”, strigau. Din promoţia noastră au ieşit maiştri, ingineri, profesori, medici - noi trei, Mâţă, Istudor şi Boşneagă, doctorul Crintea Anghel, ing. Căpăţână, ing. Dobrotă, ing. Lungeanu", îşi aminteşte Petrică Boşneagă.
În ciuda condiţiilor de care elevii de 13-14 ani aveau atunci parte, astăzi catalogate drept inadmisibile pentru copii, toţi cei care au absolvit Şcoala Profesională a Combinatului au vrut să-şi continue studiile, cu toate că munceau din greu în uzine. Erau căliţi de maiştri şi de profesorii care voiau să formeze bărbaţi rezistenţi.
"Condiţiile erau dificile pentru vârsta pe care o aveam, cum dormeam şi cum era igiena, dar am trecut peste ele chiar bine. Am terminat şcoala, eram prima promoţie şi în Combinat aveau nevoie de muncitori foarte mulţi şi ne-au angajat. Eram minori, aveam 17 ani. Foarte mulţi dintre noi au făcut liceul la seral, am avut patru ore de şcoală şi opt ore de muncă grea, dar am trecut şi peste asta. Eu, când am terminat liceul, am avut un moment de tristeţe că mă gândeam ce voi face de-acum încolo cu timpul meu liber şi m-am înscris la facultate, la zi, unde am primit şi bursa”, a spus nostalgic Costică Mâţă. Acesta se poate mândri nu numai că a coordonat mii de oameni în Combinatul Sideruirgic, ci şi că a dirijat unele construcţii artistice din oraş - statuia Lupoaicei, bustul lui Vasile Alecsandri din curtea liceului cu acelaşi nume, statuia lui Icar din curtea Muzeului de Artă.
"În formarea noastră, am avut maiştri deosebiţi"
Băieţii din promoţia 1964 învăţau cu drag şi îşi respectau maistrul, luând aminte cu sfinţenie la învăţăturile pe care le insufla acesta. Datorită acestui lucru, elevii au devenit oameni pasionaţi de meseria lor şi profesionişti în domeniu. „Noi, în prima fază, după ce ne-a arătat maistrul cum se conduce pila, cum se conduce bomfaierul, am făcut cu cinste această meserie. Am sudat şi la tabla striată. Acum nu mai găseşti un bobinator, un electrician, un frezor, un strungar. Şi când era nevoie, ne ajutam colegial, din bun-simţ unul faţă de altul. În formarea noastră ca oameni de viitor, am avut noroc de maiştri deosebiţi. Era un maistru, Ganea îi spunea, şi ne scotea pe platforma unde era şcoala militară şi ne punea să luăm distanţe cu mâinile, apoi spunea: „Ghetele astea miros a militărie, eu sunt militar!”. Ne-a muştruluit, ne-a călit pentru binele nostru”, ne-a explicat Dumitru Istudor.
Toţi cei trei foşti elevi ai Şcolii Combinatului sunt nemulţumiţi de faptul că, în prezent, sunt prea puţine şcoli profesionale. "La şcoală, am avut profesori foarte buni, serioşi şi toţi elevii îi respectau. Noi suntem exemple că şcoala profesională este bună. Staţi de vorbă cu ingineri, oameni care au ajuns ceva, după ce au pornit de jos, de la ţară. La ţară înfloresc pomii, de la ţară pleacă şi domnii”, încheie Petrică Boşneagă.
Cei trei colegi îşi doresc ca la sfârşitul acestei luni să fie prezenţi la reuniune cât mai mulţi absolvenţi ai promoţiei din 1964, pentru a celebra 50 de ani de la finalizarea cursurilor. Şi ne-au povestit despre vremurile de atunci, în speranţa că articolul va fi citit de colegi lor şi că aceştia îi vor contacta pentru a participa la întâlnire.
Citeşte şi:
VIDEO/ Povestea unui COŞMAR: O familie din Galaţi, TORTURATĂ de Securitate 28 de ani
