VIDEO/ Povestea unui COŞMAR: O familie din Galaţi, TORTURATĂ de Securitate 28 de ani
Foto: Foto: bbc.com / Familia Bugan în 2013, în Drăgăneşti

VIDEO/ Povestea unui COŞMAR: O familie din Galaţi, TORTURATĂ de Securitate 28 de ani
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

În urmă cu 50 de ani, nu era deloc indicat să lupţi împotriva regimului politic din România. Cei care refuzau să facă precum li se spunea erau aspru pedepsiţi şi constant persecutaţi de către binecunoscuta Securitate. A fost şi cazul unei familii din Drăgăneşti, judeţul Galaţi.
Într-un interviu acordat “Vieţii libere”, Carmen Bugan, unul dintre copiii familiei, povesteşte o mică parte din perioada de coşmar pe care au îndurat-o în România comunistă.

- Cum a intrat tatăl dumneavoastră în atenţia Securităţii?
- În 1961, tatăl meu, Ion Bugan, a încercat să treacă graniţa cu un grup de prieteni. Au hotărât să deturneze un avion Tarom în cursa de la Arad la Bucureşti şi să zboare cu el în afara ţării. Ghinionul a făcut ca unul dintre „prieteni” să fie informator la Securitate. Au fost capturaţi înainte să-şi pună planul în aplicare şi au fost condamnaţi la câte opt ani de muncă cruntă, pentru că au încercat să părăsească fraudulos ţara.

- V-a povestit câte ceva despre perioada pe care a petrecut-o în detenţie?
- Nu a intrat în amănunte cu familia despre viaţa din detenţie. A fost obligat să nu vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat sau a văzut în închisori. Dar o parte din lucruri le-a povestit... Povestea întreagă am aflat-o abia după ce am descoperit eu documentele de la CNSAS.
În iulie 1964, tatăl meu a fost eliberat, datorită unei amnistii generale, dar a continuat să fie supravegheat constant. Sufocat, în februarie 1965, şi-a cumpărat o busolă, un binoclu, nişte antibiotice, câteva conserve de sardine şi un baton de salam, încercând iarăşi să scape din România. A reuşit să ajungă până la graniţa dintre Bulgaria şi Turcia. Pe 2 martie 1965, la doar 400 de metri de libertate, a fost capturat de către o patrulă de frontieră şi trimis înapoi în România.
Pedeapsa a fost de 11 ani de detenţie, în cea mai dură închisoare din ţară, la Aiud. A fost torturat cinci luni de zile, prin izolare şi înfometare, legat cu lanţuri grele de 45 de kilograme, primind mâncare o dată la două zile. A fost eliberat în ianuarie 1969.

- Când s-au cunoscut părinţii dumneavoastră?
- Tatăl meu este tecucean, iar mama din Drăgăneşti, de lângă Tecuci. S-au cunoscut în august 1969, moment în care tatăl meu a decis să-şi întemeieze o familie şi să încerce un trai normal. Cu toate astea, Securitatea îşi făcea jocurile în continuare, spionându-mi familia constant. Mamei mele, Mioara, i-a fost interzisă o carieră în învăţământ, pentru că se măritase cu un agitator politic şi a fost obligată să aleagă între familie şi locul de muncă. A ales familia.


În imagine Loredana(sora lui Carmen) şi Ion Bugan în faţa casei din Drăgăneşti

- Ce l-a împins pe tatăl dumneavoastră să recurgă la gestul care i-a adus încă o condamnare la închisoare?
- Era vânzător la magazinul de alimente din Iveşti, cu mama, care era gestionară. Nu aveau ce vinde. Seară de seară, la închiderea magazinului, nervii erau întinşi la maximum, iar vorbele de disperare ale tatălui meu erau adesea amestecate cu vocea "Europa Liberă" de la radio. Securitatea era după el tot timpul.

- A treia condamnare cum a primit-o?
- Sătui de greutăţi, părinţii mei au cumpărat două maşini de scris, înregistrând doar una la Poliţie, în timp ce pe a doua o foloseau pentru a imprima manifeste cu mesaje anticomuniste. Au călătorit din localitate în localitate, punând în cutiile poştale ale oamenilor aceste mesaje, dar lumea era fricoasă, Securitatea era groaznic de puternică. Pe 10 martie 1983, la doar o lună după ce se născuse fratele meu, tata a plecat la Bucureşti, unde a protestat împotriva lui Ceauşescu. A decorat maşina cu pancarte prin care cerea drepturile şi libertăţile omului şi a scris deasupra portretului lui Ceauşescu „Călăule, nu te vrem conducător!”. Din acea zi, au reînceput chinurile. Tatăl meu a fost condamnat la 10 ani de închisoare în penitenciarul de la Aiud, pentru propagandă împotriva regimului.

- Ce vă mai amintiţi din perioada în care tatăl era încarcerat, iar mama dumneavoastră trebuia să crească singură trei copii?
- Sunt amintiri foarte triste - le-am menţionat pe toate în cartea mea „Îngroparea maşinii de scris”. Stăteam cu Securitatea după noi tot timpul, eram urmăriţi şi intimidaţi. Mama a fost forţată să divorţeze, rudele şi prietenii erau înspăimântaţi şi aveau probleme din cauza noastră, iar noi eram jigniţi la şcoală, numiţi copii de puşcăriaş. Securitatea avea cheie de la casă şi ne-au ordonat să nu tragem draperiile nici noaptea, pentru a le fi mai uşor să ne supravegheze.


Securiştii au desenat o schiţă a protestului

- Când şi cum a apărut ideea de a fugi din România?
- După ce a fost eliberat, în 1988, tata a fost direct la Securitate şi a scris la Ministerul de Interne, cerând dreptul de a pleca legal în America. Deja primeam ameninţări telefonice cu moartea. Tata a intrat la Ambasada SUA cu ajutorul unui prieten şi a cerut azil politic. Apoi a venit rândul meu să merg la ambasadă, să depun mărturie pentru familie. Am fost să introduc actele tatei de închisoare, iar la ieşire am fost arestată şi interogată 45 de minute. Am fost eliberată şi sfătuită să nu mă mai duc niciodată înapoi. Era clar că Securitatea voia să plecăm, altfel eu nu aş fi reuşit să intru în ambasadă. Numai că pentru noi nu era nimic clar în acea perioadă. Pentru mine a fost un moment de frică îngrozitoare.

- Cum a fost trecerea din comunismul românesc în capitalismul american?
- 11 luni a durat până ne-am primit paşapoartele. Am plecat cu un geamantan de persoană, absolut niciun leu în buzunar şi fără să vorbim un cuvânt în engleză. La paşapoarte, ni s-a spus că mâna lor (n.r. Securitatea) e lungă, ameninţându-ne cu moartea dacă ne vine ideea să le spunem americanilor ce-am păţit în România. Pe 17 noiembrie 1989, am aterizat în Michigan, unde am fost ajutaţi de o biserică protestantă. A fost greu... Am lucrat ca oameni de serviciu, la Burger King, am primit ajutor din mila celor de la biserică, dar am fost şi la şcoală!


Familia Bugan abia sosită pe aeroportul din America

- Cum aţi aflat de Revoluţia din 1989?
- De revoluţie am aflat uitându-ne la un televizor donat. Când Ceauşeştii au fost executaţi, tatăl meu a spus „Asta e complet greşit, acum lumea nu va afla niciodată de la el despre abuzurile la care i-a supus pe români”, în timp ce mama a plâns, spunând că nu trebuiau omorâţi. Am dansat cu toţii de bucurie că România scăpa de comunism.

- Ce v-a determinat să cereţi arhivele pe care Securitatea le-a păstrat în legătură cu familia dumneavoastră?
- În 1999, România a desecretizat arhivele securităţii, acestea devenind publice. Am rămas cu ură şi durere în suflet şi am vrut să ştiu adevărul. În 2010 am reuşit să fac rost de o parte din ele şi am aflat lucruri uluitoare. Însă unele lucruri sunt acoperite cu cerneală neagră, iar unele pagini lipsesc.

- Aţi găsit multe nume de informatori în dosarele Securităţii?
- Da, o parte cu nume adevărate şi o parte cu nume cod. Ofiţerii de Securitate toţi aveau numele lor adevărat. Dar nu este important pentru proiectul meu cine şi cum, important este că am fost o naţiune în care, în loc să luptăm cu toţii împotriva nedreptăţii, ne-am chinuit unii pe alţii.


Teancul de dosare primit de Carmen Bugan de la CNSAS

- Cum v-aţi simţit când aţi revenit România?
- În octombrie 2013, am decis să facem o vizită în România, întreaga familie. Tata a rămas calm pe tot parcursul. Cred că vizita de la Aiud a fost mai importantă pentru noi, copiii şi mama. Este groaznic să creşti cu un tată în închisoare... A fost bine să trecem prin penitenciar cu tata ca om liber şi noi ca familie care am supravieţuit. Adevărul a ieşit la suprafaţă, chiar dacă a durat 30 de ani!

- Aţi pus cap la cap întreaga poveste în cartea „Burying the Typewriter: Childhood Under the Eye of the Secret Police”. Românii o pot comanda doar de pe Amazon? Există şi o variantă în limba română?
- “Îngroparea maşinii de scris” se traduce în româneşte şi editura Curtea Veche o să o publice - aşa am înţeles eu. Poate fi comandată de pe Amazon fără probleme şi o să fie şi o variantă în limba română, sperăm în curând.


Carmen Bugan vorbind despre cartea ei, "Îngroparea maşinii de scris"

CITEŞTE ŞI: Amintiri din Epoca de Aur: Iată cum au petrecut gălățenii ultimul 1 mai comunist

Mihai Dionisie - zece ani de temniţă comunistă: "Să nu ne răzbunaţi, dar să nu ne uitaţi!”

Citit 5957 ori Ultima modificare Miercuri, 14 Mai 2014 16:53

12 comentarii

  • postat de traiasca comunismul , singura perioada in care romanii au duso bine
    Duminică, 18 Mai 2014 11:03
    93.118.196.***
    in sondaje 60-70 la suta dintre romani vor comunism si cred ca ne indreptam intr-o directie foarte gresita , s-a ne aducem aminte ca in Romania au fost odata fabrici...
    1
    2
    Raportează
  • postat de Sa nu uitam niciodata
    Miercuri, 14 Mai 2014 13:54
    86.35.62.***
    Ion Cetateanu ai foarte mare dreptate . Atunci toti frustratii asa cum este si "suparatu " au bagat oamenii in puscartie pe motive de blugi capitalisti si daca nevasta era gestioonara , sigur a furat la greu ca sa ia DACIA 1300 si sa- i facem noi un denunt la ilicit . Celelalte comentarii sunt ale celor care ori habar nu au ce a fost pana in 1989 , fiind prea tineri , si se baga in seama , ori sunt cei care au aplaudat si ovationat sistemul si pe conducatorul iubit . Si sa stii ION CETETEANUL ca nu ai dreptate :nu stiu daca trebuie iertati , dar de uitat nu trebuie sa uitam NICIODATA .
    Iar nostagicii de atunci , se vede cu cine voteaza si astazi : cu cei care si culoarea rosie politica a PCR -ului nu au schimbat-o la partid , de drag si dor ...
    4
    8
    Raportează
  • postat de satul de mizerie
    Miercuri, 14 Mai 2014 13:53
    5.13.221.***
    Fac un apel la aceasta familie...poate ne ajuta si pe noi, toti romanii, sa plecam de aici!
    2
    14
    Raportează
  • postat de suparatu`
    Miercuri, 14 Mai 2014 10:56
    79.116.107.***
    Articolul la prima vedere, pare un ``story`` foarte trist, dar nu ma pot abtine sa nu remarc faptul ca personajul respectiv avea Dacia 1300 (asa cum se arata in schita securitatii), iar nevasta era gestionara la singura alimentara din Ivesti (lucru mare pe atunci). Toti membrii familiei se imbracau in cojoace de lana tip ``Alain delon`` ba unul era in blugi veritabili (conform foto din articol) !
    Pai cine a trait in vremurile acelea stie foarte bine, ca NU ORI CINE isi permitea asa ceva, aceste lucruri nu erau accesibile orisicui ............
    12
    19
    Raportează
  • postat de @franarilor de serviciu
    Miercuri, 14 Mai 2014 10:22
    5.13.211.***
    Mana lunga a securitatii nu s-a uscat nici peste un sfert de veac de la moartea Ceausestilor. Dovada stau unele comentarii de mai jos. Mi-e sila...
    7
    12
    Raportează
  • postat de Ion Cetateanu
    Miercuri, 14 Mai 2014 09:31
    79.116.99.***
    Pentru @Wtf ,@omul.muncii ,@eu , voi ii mentineti la putere pe urmasii comunistilor ,emanatii lui Ion Iliescu. Si tatal meu a fost sub supravegherea securitati din 1950 ( dupa ce i s-a confiscat aproape toata averea ) si inca trei luni dupa ce a decedat ( la 85 de ani in 1984) au prelungit supravegherea sa fie sigur ca nu invie. Din dosarul de la CNSAS am aflat motivul punerii sub supraveghere operativa " liberal din 1923 si chiabur " Pe aceste motive am avut mult de patimit eu , fratii si surorile mele .Nici nu va puteti inchipui prin ce a trecut si ce eforturi a facut ca sa nu dea motive pentru a se pune in aplicare mandatul de arestare,mandat care mai trebuia sa aiba completata data si sa fie pus in aplicare... De uitat poate vom uita ,de iertat niciodata , fiindca au distrus sufletul si constiinta majoritatii romanilor ,au facut mult ,mult rau. Consider ca ,atunci in 1990 ,trebuia aplicata zicala :"dinte pentru dinte si ochi pentru ochi " ....Acum Romania ar fi fost cu adevarat democratica nu sub dictatura nostalgicilor comunismului , votantii rosiilor , care din pacate asigura inca majoritatea..
    3
    19
    Raportează
  • postat de Johnescu
    Miercuri, 14 Mai 2014 08:58
    188.27.129.***
    Cata prostie si rautate! Foarte multi romani au suferit teribil pe vremea defunctului. Comunismul ne-a tinut pe loc mai bine de juma' de secol. Trebuie sa multumim rosilor pt mostenirea lasata: mentalitatea de gloata primitiva, lipsa de civism, pt atitudine...
    9
    12
    Raportează
  • postat de titi
    Miercuri, 14 Mai 2014 08:44
    89.121.200.***
    Pentru Wtf (frumos acronim) si pentru omul.muncii (noi muncim noi nu gandim):
    Asta inseamna sa lupti cu adevarat!

    Poate si-a chinuit familia, dar tu acum unde esti? Ce faci? Esti bine? Te simiti implinit? Compara-te cu oamenii de mai sus care au luptat si o sa vezi ca nu ai nimic din punct de vedere moral.
    6
    15
    Raportează
  • postat de eu
    Miercuri, 14 Mai 2014 08:28
    5.13.220.***
    Buna dimineata! alte vedete. plina tara de revolutionari si oprimati.
    11
    15
    Raportează
  • postat de dana
    Miercuri, 14 Mai 2014 08:08
    5.13.155.***
    nu doresc la nimeni prin ce a trecut acea familie ,eu stiu ca nanul meu era in armata si daca fratele lui a fugit din tara el a fost dat afara deci erau persecutati pe nedrept pt ce-a facut ruda lor ,cine era pocait si cu rude afara li se ascultau telefoanele si cind au cerut sa plece in America au dat bani multi pentru fiecare persoana in parte ,au fost lucruri bune si rele inainte nu trebuie sa le uitam
    5
    10
    Raportează
  • postat de omul.muncii
    Miercuri, 14 Mai 2014 07:41
    83.103.186.***
    povesti de adormit copii. ma mir ca nu spun ca au fost vinduti si ei. astazi deturnarea se numeste terorism.daca erai "torturat"de securitate nu primeai gestiune si tu si soata. sunt de parere ca s-au facut multe abuzuri,dar sa invinovatiti inca o etapa istorica infloritoare ptr.RO sunteti de neacceptat. comunisti si baselu au distrus indrustis,agricultura,invatamintul,sanatatea,cercetarea si mai grav si farima acea de constinta,de responsabilitate civica,de patriotism pe care o aveam. sa fiiti iubiti ca meritati.
    13
    14
    Raportează
  • postat de Wtf
    Miercuri, 14 Mai 2014 06:58
    109.166.135.***
    A căutat-o cu lumânarea, în plus și-a chinuit familia și în țară și în străinătate.
    17
    15
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.