* Deşi umple anual podiumul olimpiadelor de chimie, profesorul gălăţean face naveta zilnic la Independenţa
Într-o ţară normală, profesorul Iulian Corneci ar fi fost curtat de cele mai prestigioase instituţii de învăţământ. La noi, la Galaţi, dascălul care scoate olimpici pe bandă din elevi de mediul rural e condamnat la navetă. Nenorocul său pare să fie însă norocul elevilor săi, pentru că rareori am avut ocazia să văd un cadru didactic care arde atât de intens de dorinţa de a-i determina pe învăţăceii săi să-şi depăşească limitele.
Diplome la kilogram
Am reuşit cu greu să-l determin să vorbească despre el, insistând să scriu doar despre premiile pe care le-au obţinut discipolii săi. Diplomele lor par să-i ţină loc şi de hrană, şi de somn. Adevărul e că la Independenţa, din 2002, de când a devenit titular, se întâmplă un fenomen unic în ţară. Dacă în alte părţi, atât elevii cât şi profesorii au mai lăsat garda jos, nemaigăsind motivaţie în performanţă, la Independenţa se câştigă anual câteva zeci de diplome la concursuri de chimie, iar profesorul vine în fiecare duminică la şcoală pentru a-şi pregăti suplimentar olimpicii.
După ce a umplut câte un perete la fiecare dintre cele două şcoli, cum nu mai încap altele, Iulian Corneci a început să adune diplomele la kilogram. Aproape e de neînţeles cum în fiecare an, din mâna de elevi pe care o are, toţi proveniţi din familii modeste, într-un laborator şi mai modest, unde dotarea cu substanţe depinde de salariul propriu sau de sponsorizările de la prieteni, Iulian Corneci e în stare să scoată concurenţi de temut pentru cei mai buni elevi din ţară la chimie. Primele premii la naţională le-a obţinut la trei ani după ce a intrat în învăţământ, la Bereşti, în 1990. După ce, în 1994, a obţinut, tot aici, premiul I pe ţară, a fost „recompensat” cu o restrângere de activitate, pierzându-şi catedra.
Însă nu a abandonat ideea de competiţie, în fiecare şcoală în care a funcţionat aducând premii: „Participarea anuală la concursuri este cea mai bună cale de perfecţionare, lucrezi continuu, eviţi plafonarea”, spune alchimistul olimpicilor de la Independenţa, care nu a considerat niciodată că valoarea sa constă în gradele didactice acumulate sau în titulaturile pompoase.
Frăţia micilor vrăjitori
Provocarea sa profesională nu a fost să primească laude pentru elevi care au deja microbul competiţiei în sânge, ci să şlefuiască boţul de aur din interiorul unor copii care nici măcar n-au trecut peste graniţele comunei şi nici nu visau vreodată că pot fi printre cei mai buni din ţară.
Iulian Corneci a fost captivat de experimentele cu substanţe de pe vremea când era în clasa a VII-a şi şi-a făcut un minilaborator acasă. Retrăind în fiecare an momentele magice ale micului vrăjitor, cu fiecare generaţie de elevi care începe studiul chimiei, reuşeşte să-şi câştige noi adepţi. Le înlesneşte întâlniri cu foştii să elevi olimpici, care nu uită să-şi viziteze mentorul, de câte ori se întorc acasă. În 2009, eleva sa Andreea Onofrei obţinea premiul special pentru cea mai bună lucrare teoretică la naţionala de chimie şi premiul al II-lea după proba practică. În clasa a IX-a, pe baza acestor rezultate, fata a obţinut o bursă la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti, pentru ca un an mai târziu să cucerească aurul la Olimpiada Pluridisciplinară din Yakuţia. Acum este studentă la Medicină la Bucureşti. În 2011, o altă elevă de-a sa, Andreea Agache, a obţinut premiul special la naţională, pentru cea mai bună lucrare practică şi menţiune. „100 de puncte, în condiţiile în care numai eu ştiu cât de greu obţin substanţe pentru experimentele de laborator”, se mândreşte Iulian Corneci.
Cunoscându-i pe ceilalţi „vrăjitori” ai substanţelor chimice care s-au perindat prin laboratorul dascălului din Independenţa, a prins gustul competiţiei şi Iulian Angheli - olimpicul de anul acesta, care s-a întors cu menţiune specială de la naţională. Iar lista olimpicilor calificaţi la naţională e lungă. Pe lângă cei enumeraţi deja, din 2008 încoace au mai ajuns la naţională şi s-au întors cu distincţii Mirel Neagu, Florin Boza, Cristina Angheluţă, Marius Tănase, Daniel Gheorghiţă, Elena Berdan, Ionuţ Mihalache.
Anul acesta, la clasa a VII-a, are doi elevi calificaţi la naţională - Andrei Neagu şi Petronela Băisan. Îmi arată listele de la olimpiada judeţeană. Pe lângă cei doi elevi din fruntea clasamentului, mai are alţi zece înscrişi în concurs, ultimul dintre ei fiind pe locul al 12-lea. Performanţă neegalată de niciun profesor la nivel judeţean. Iar acest lucru se întâmplă de câţiva ani încoace.
Şi-ar dori o catedră la oraş
Deşi susţine că satisfacţia pentru premiile obţinute în condiţii de mediu rural e dublă, faţă de aceea de a obţine aceleaşi performanţe la oraş, Iulian Corneci nu neagă că i-ar surâde să se poată transfera la oraş: „Mi-ar plăcea o unitate care are şi gimnaziu, şi liceu, ca să-i pot pregăti mai mult timp pentru performanţă. Acum am doar doi ani ca să scot olimpici din ei”, spune el, cumva necăjit. Prins în vâltoarea competiţiilor, uneori a ratat ocazia, alteori a participat la pretransfer şi nu a avut baftă să prindă post, catedrele fiind foarte rare la această disciplină.
