În Câmpina, judeţul Prahova, există un castel destul de impresionant care are la bază o poveste pe măsură. Construcţia a început în 1893, fiind finalizată trei ani mai târziu. Interesant este faptul că acesta a fost ridicat pentru comemorarea Iuliei Hasdeu, care a murit tragic, la vârsta de 19 ani, de tuberculoză.
Ambiţie dusă la extrem
Conform adevarul.ro, Iulia Hasdeu s-a născut cu o inteligenţă superioară. Întreaga ei copilărie, fata a fost împinsă de la spate de către tată, Bogdan Petriceicu Haşdeu, şi impulsionată să aspire constant la mai mult. Astfel, la vârsta de patru ani deja ştia limba franceză, iar la cinci ani compunea poezii. După terminarea liceului la Bucureşti, B. P. Haşdeu a sfătuit-o să ia calea Franţei, Iulia devenind prima tânără româncă admisă la Sorbona. Cursurile din Paris erau mult mai intense şi mai grele în comparaţie cu cele din România, dar, datorită motivărilor constante ale tatălui, fata a reuşit să facă performanţă. Toată această muncă şi-a pus treptat amprenta pe sănătatea fetei: din cauza umezelii, a epuizării fizice şi a nopţilor cu doar patru ore de somn, Iulia s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Chiar dacă tatăl a realizat că îşi împinge fata la extrem, acest lucru s-a produs prea târziu, Iulia decedând la vârsta de 19 ani.
Arhitectură mistică
Moartea fiicei sale l-a afectat extraordinar de mult pe istoricul şi omul politic Bogdan Petriceicu Haşdeu. Legenda spune că acesta efectiv nu a putut trece peste moartea tinerei, motiv pentru care a efectuat numeroase sesiuni de spiritism în încercarea de a comunica cu spiritul acesteia. Aparent, în cele din urmă a reuşit, căci planurile pentru castel i-ar fi fost dezvăluite de către tânără în timpul unei astfel de şedinţă. Clădirea este impresionantă fără doar şi poate, dar de-a lungul anilor, arhitectura a suferit puternic din motive diferite.
Reparaţii multiple
Deşi nu este o construcţie foarte înaltă sau poziţionată strategic din punct de vedere militar, castelul Iulia Hasdeu a suferit pagube însemnate pe parcursul anilor, până în 1955, când a fost declarată monument de arhitectură.
Din cauza Primului Război Mondial, castelul a avut nevoie de reparaţii capitale. Situaţia s-a repetat după cel de-Al Doilea Război Mondial şi după cutremurul din 1977. Procesul de restaurare şi consolidare a fost extrem de îndelungat, dar, o dată ce lucrările au fost finalizate parţial, în 1995, Muzeul Memorial „B. P. Haşdeu” şi-a deschis porţile vizitatorilor.
Ce e de văzut?
Vizitatorii care trec pragul muzeului pot admira portretele membrilor familiei Haşdeu, obiectele familiei, fotografii şi documente originale, mobilierul vechi de peste un secol, manuscrise şi colecţii ale revistelor conduse de marele filolog ori la care acesta a colaborat, ediţii princeps ale cărţilor savantului, precum şi tablouri valoroase semnate de pictori renumiţi precum Sava Henţia, Nicolae Grigorescu, G.D. Mirea sau Diogene Maillart.
De asemenea, în ansamblul expoziţiei, un loc important îl ocupă preocupările spiritiste ale lui B. P. Haşdeu. De fapt şi de drept, castelul este mai degrabă un templu decât o construcţie impunătoare şi puternic fortificată. Clădirea are doar şase sectoare, cel mai încărcat spiritual fiind camera obscură, unde B. P. Haşdeu ţinea şedinţele de spiritism. Aici turiştii pot vedea un porumbel de piatră, o lunetă astronomică, un sfeşnic şi o statuetă a lui Iisus, iar atmosfera este una extraordinar de încărcată cu emoţie.
Legenda susţine că la scurt timp după terminarea Castelului, noaptea, se putea auzi din clădire cum Iulia cânta la pian, iar tatăl său aplauda extrem de fericit.
Cripta tinerei din Cimitirul Bellu
Poate cel mai trist loc din cimitirul Bellu este cavoul Iuliei Hasdeu. "Micul Templu", aşa cum obişnuia Bogdan Petriceicu Hasdeu să îl numească, este astăzi aproape o ruină. Ani de-a rândul, încetul cu încetul, din interiorul cavoului s-a furat şi distrus tot. Până şi parte din rămăşiţele pământeşti ale genialei adolescente au dispărut. Puţinele obiecte de valoare culturala inestimabilă, care au rămas în urma jafurilor, sunt acum încuiate în criptă.
Legenda spune că Iulia i-a transmis tatălui îndurerat, pe lângă planurile castelului, şi proiectul ciptei în care să fie îngropată. La intrare, pe frontispiciu, stau scrise cuvintele: "Mai şedi puţin!". În locul unde ar fi trebuit să existe o cruce, se află un templu, deasupra căruia stă un glob pământesc, susţinut de doi sfincşi. Globul are indicate oraşele în care a trăit şi studiat Iulia: Bucureşti, Paris, Roma.
Sub cei doi sfincşi stau cărţile fundamentale ale cunoaşterii universale: Evanghelia, cărţile vechiului Orient, Platon, Descartes, Kant... Monolitul înalt de trei metri, realizat de mâna sculptorului Ion Georgescu, după indicaţiile Iuliei, din lumea de dincolo, străjuieşte intrarea în cavou. Deasupra, pe plafon, din două table de marmură albă, se găsea cândva o carte deschisă, pe care era inscripţionat cu aur cuvântul Dumnezeu, ca şi cum ar fi vegheat, de sus, liniştea Iuliei.
