* Pentru soţii Marangoci, căsnicia a însemnat o jumătate de veac de respect şi iubire
"50 de ani petrecuţi în doi putem spune că este o reuşită. Nu multe persoane merg pe acelaşi drum cu partenerul de viaţă şi reuşesc să treacă cu bine peste toate greutăţile care apar de-a lungul anilor". Acestea au fost primele cuvinte pe care ni le-au spus soţii Marangoci, un alt cuplu de aur a Galaţiului, atunci când am fost în căsuţa lor, în care locuiesc de peste 40 de ani.
Ne-au întâmpinat la poartă veseli, zâmbitori, pentru că le-a venit rândul să împărtăşească povestea lor de viaţă, de familie. În ciuda vârstei înaintate pe care o au - domnul Thoader a împlinit în septembrie 80 de ani, iar doamna Gherghina 77 de ani, luna trecută - amintirile lor sunt încă vii în memorie. Se consideră norocoşi că au ajuns în etate, că Dumnezeu îi ţine încă în viaţă şi că nu au foarte multe probleme de sănătate.
Împreună de jumătate de veac
Povestea lor romantică a început în urmă cu 50 de ani. El, originar din Bacău, a fost repartizat să muncească la Galaţi. Aşa şi-a întâlnit marea dragoste. „Ne-am cunoscut în 1964. El stătea în gazdă la o verişoară de-a mea. Eu mai mergeam pe acolo şi îl vedeam. Cu timpul, am început să ne cunoaştem mai bine, să ne întâlnim. Mi-a plăcut de Thoader de prima dată când l-am văzut. Era tânăr, chipeş, prezentabil”, povesteşte doamna Marangoci.
Aşa cum se cuvine, l-am întrebat şi pe bărbat ce i-a plăcut atunci când a văzut-o pe soţia lui pentru prima dată. „De la început a fost o alegere bună. Mi-am dat seama că este un om serios şi pot să merg pe un drum lung cu ea. Eu nu am pus accent pe aspectul fizic atunci, mi-a plăcut foarte mult comportamentul ei, felul ei de a fi. Asta m-a determinat să merg mai departe”, ne-a răspuns Thoader Marangoci.
Fata lor, tot ceea ce au mai scump pe lume
Cei doi nu au făcut nuntă la biserică, din cauza regulilor comuniste. El era membru de partid şi îi era interzis să calce în Casa Domnului. De teamă că s-ar putea afla, s-au căsătorit doar civil, un an mai târziu după ce s-au cunoscut, adică în 1965. În acelaşi an, s-a născut şi fiica lor Victoria, care a împlinit, de curând, vârsta mariajului părinţilor.
Din păcate, din pricina unor probleme de sănătate, doamna Gherghina nu a mai putut da viaţă şi altor copii. Atât de mult s-au bucurat de venirea pe lume a singurului lor prunc, încât au fost în stare să facă orice sacrificiu. „Lucram în ture de noapte. Imaginaţi-vă cum eram eu după 12 ore de muncă. Mai ales că, pe atunci, era un flux extraordinar în România, se făcea export şi import cu 1.000 la sută mai mult decât acum. Veneam dimineaţa şi rămâneam singur cu Victoria. Fiind obosit, mă culcam lângă ea în pat. Doar că ea avea grijă să se trezească înaintea mea. Îmi amintesc că odată m-am trezit că fetiţa mi-a înfundat nasul cu o bucată de material, ceva. Avem multe amintiri frumoase şi haioase cu ea, când era mică”, ne spune Thoader Marangoci.
Şi odată „stârniţi”, cei doi soţi ne-au povestit mai multe momente, unele amuzante, unele dificile, din copilăria fetei lor. „Cei din ziua de azi poate nu prea ne cred când spunem că am făcut multe sacrificii pentru a ne creşte copilul. Ţin minte că, pe atunci, nu găseai aşa uşor femei care să aibă grijă de fată. Am avut două dădace, dar nu au stat mult pe la noi. Au stat câteva luni şi au plecat, mi-au mai furat şi câteva haine. După aceea, am vrut să o ducem la creşă, dar se auzea în tot cartierul ţipătul şi plânsetul ei, când ne spunea că nu vrea să rămână acolo”, îşi aminteşte mama.
Cei doi soţi ne-au mărturisit că singurul lor regret este acela că fiica lor nu le-a putut dărui niciun nepot, tot din cauze medicale.
Respectul, esenţial pentru un mariaj îndelungat
Văzându-i aşa senini la faţă şi ţinându-se de mână, putem spune că soţii Marangoci pot fi consideraţi un exemplu pentru toate cuplurile. În ciuda greutăţilor şi piedicilor întâlnite în drumul vieţii, cei doi au mers mai departe împreună şi au luptat, tot împreună, să le fie bine. „Mereu am avut răbdare, am iertat, am apreciat ce am avut bun. Până la urmă, respectul a fost cel care ne-a unit întotdeauna”, spune domnul Thoader. Apoi, a completat şi femeia: „Ne-am înţeles unul pe celălalt mereu. Spuneam şi eu ce aveam de spus, dar după ce-i trecea lui supărarea. Am avut şi perioade foarte grele, dar am trecut peste”.
Cum am considerat că soţii Marangoci au destulă experienţă de viaţă, la final, i-am rugat să ne spună şi câteva sfaturi pentru tinerii din ziua de azi, care vor să-şi întemeieze o familie. „Să se înţeleagă, să fie unul pentru celălalt, să se ajute întotdeauna, să se iubească, să nu-şi înşele partenerul de viaţă. Acestea sunt cele mai importante lucruri într-o relaţie de lungă durată ori într-o căsnicie”, au încheiat ei discuţia.
Thoader Marangoci a fost de meserie operator de dană, iar Gherghina a lucrat timp de 37 de ani ca dactilograf în şantierul naval şi la o altă firmă din domeniu. De peste două decenii au ieşit amândoi la pensie şi-şi duc traiul liniştiţi, într-o casă modestă, în cartierul Traian Nord.
CITEŞTE ŞI: CUPLURILE DE AUR ale Galaţiului/ Soţii Burlibaşa, fericiţi şi împliniţi după jumătate de secol
