* Tănase Ene are 103 ani şi este cel mai în vârstă veteran de război din Galaţi
"Nu l-am uitat pe Dumnezeu, care dă viaţă oamenilor şi îi păzeşte de acolo, de sus. Şi Dumnezeu a avut grijă de mine, m-a ferit de toate cele rele, de toate pericolele. Au murit alţii şi eu nu am murit”, îşi începe povestea Tănase Ene, unul dintre cei mai în vârstă gălăţeni. Pe 17 decembrie împlineşte 103 ani. Alături de el, este soţia sa, Floarea Ene, care are 80 de ani.
Pentru familia Ene, trecutul s-a ascuns în pâcla timpului, din care vag se mai desprinde câte o amintire. Esenţială a rămas convieţuirea zilnică unul cu celălalt, fiecare zi fiind un dar nepreţuit, având în vedere vârsta înaintată. Amănuntele au fost înghiţite de vreme.
Cei doi s-au cunoscut şi s-au căsătorit târziu, după cum spun chiar ei „Sincer, nici nu mai ştiu în ce an eram. Nici actele nu ştiu prin ce sertar vechi le-am uitat. Ne-am căsătorit prin anii’ 70, avem vreo 45 de ani de căsnicie. Nu ne-am luat de tineri, ca alte familii”, vrea să ne lămurească doamna Floarea. Domnul Tănase încearcă însă să meargă înapoi în timp, să revadă momentele când a întâlnit-o prima dată. „Nu-mi amintesc nici eu prea multe. Ce mai ştiu este faptul că am cunoscut-o când ea lucra la Primărie, la Zone Verzi. Eu eram şofer, tot acolo. Am văzut-o, mi-a plăcut. Era cumsecade şi am început să ne întâlnim. Chiar dacă ne-am găsit târziu, nu a fost o problemă pentru noi. Dragostea nu are vârstă”, povesteşte bătrânul de 103 ani.
Secretul longevităţii
„Pentru noi, cea mai importantă a fost credinţa în Dumnezeu. Dimineaţa, seara, înainte să mâncăm, după ce ne ridicăm de la masă, facem rugăciunea amândoi şi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne mai ţine pe acest pământ”, spune Floarea Ene. Soţul dă din cap în semn de aprobare şi adaugă: „Nu l-am uitat pe Dumnezeu şi nici el nu m-a uitat pe mine. De asta mi-a dat să trăiesc atâtea zile”.
Pentru că nu doar sănătatea spirituală este importantă, ci şi cea trupească, soţii Tănase au avut grijă mereu să impună o limită în tot ceea ce fac. Au mâncat sănătos ceea ce au plantat în grădină. „El nu a băut, nu a fumat niciodată. Nu a avut vicii care să-i scurteze viaţa. Aşa a ajuns la vârsta asta”, susţine soţia.
Securitatea ţării, mai importantă decât familia
Ene Tănase s-a născut pe 17 decembrie 1911. La izbucnirea Primului Război Mondial era doar un copil, însă la cel de-Al Doilea Război Mondial a participat activ. Ca într-un film vechi, dat pe repede înainte, domnul Ene ne-a spus în câteva fraze cum a fost perioada aceea. Fără prea multe amănunte, ori detalii picante. Poate nu pentru că nu le-ar fi trăit pe propria piele, ci pentru că nu-şi mai aminteşte prea multe. „Totul s-a întâmplat cu prea mulţi ani înainte. La 21 de ani, am fost luat militar. Am făcut armata la Cernăuţi. De acolo ne-au luat şi am fost la Nistru. Acolo am păzit ţara. După o perioadă, ne-au eliberat şi am venit acasă. Pe urmă au început concentrările pentru război. M-am mutat la Brăila, să fiu aproape de casă. De la Brăila, ne-au luat la Constanţa. Războiul începuse şi trebuia să avem grijă să nu intre pe la Constanţa, prin spatele ţării, să ne ia prin surprindere. Făceam instrucţie acolo şi eram şi croitor. A fost linişte, nu a fost niciun pericol cât am stat eu acolo”, îşi aminteşte gălăţeanul, printre picături.
După război, a revenit acasă, alături de părinţi, care erau agricultori. I-a ajutat mulţi ani la rând la munca câmpului. A lucrat ca mecanic şi şofer, până a ieşit la pensie. Vremurile grele, după cum spune chiar el, l-au făcut să-şi întemeie o familie târziu, la vârsta a treia.
O familie fără moştenitori
Cei doi ne-au spus că singurul lor regret este că nu au copii. „Aşa a fost să fie. Aşa au fost vremurile pe atunci şi nu am avut niciun copil”, spune doamna Floarea. „Nu prea avem multe rude. Am avut, dar nu multe au rămas în viaţă. Am trăit atât de mulţi ani, de-am îngropat mulţi oameni dragi. Eu am avut două surori, dar au murit. Erau tinere. Una a murit pe la 40 de ani, alta pe la 60. Nici nu mai ştiu”, explică soţul.
Decorat cu medalia Crucea Comemorativă
Cu câteva zile înainte de ziua de naştere, Ene Tănase a fost sărbătorit de familie, dar şi de Asociaţia Veteranilor de Război, Garnizoana de Grăniceri şi Casa de Pensii. „Pentru faptele de arme săvârşite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, unde a luptat cu Regimentul 15 Grăniceri şi Regimentul 21 Infanterie, a fost decorat cu medalia Crucea Comemorativă. Am venit să-l sărbătorim pe decanul de vârstă, veteranul de război Ene Tănase, cu ocazia împlinirii vârstei de 103 ani. Merită să-l cinstim pentru tot ce a făcut pe timpul războiului, pentru tot ce a făcut pentru societate”, ne-a spus Turcu Stan, preşedintele filialei gălăţene a Asociaţiei Veteranilor de Război.
În ciuda celor peste 180 de ani pe care-i au împreună şi a bolilor care nu i-au iertat, soţii Ene sunt încă activi şi se ocupă de treburile de prin gospodărie. Cu credinţă în Dumnezeu, speră să apuce să vadă şi lumina zilei de mâine. „Viaţă lungă şi bani în pungă”, îmi urează ei, la modul şugubăţ, înainte ca uşa să se închidă în urma mea.
CITEŞTE ŞI: FOTO/ Cuplurile de AUR ale Galaţiului/ De mână, prin viaţă, de-a lungul a 50 de ani
