Erasmus uneşte destine. O frumoasă POVESTE DE DRAGOSTE între o gălăţeancă şi un francez

Erasmus uneşte destine. O frumoasă POVESTE DE DRAGOSTE între o gălăţeancă şi un francez
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Studiile în străinătate nu sunt doar un prilej de a ne îmbogăţi cunoştinţele, ci şi o mare şansă de a evolua, de a lega prietenii pe viaţă şi, de ce nu, de a întâlni marea dragoste. Este cazul Nicoletei Dima, o studentă la Facultatea de Litere, specializarea Franceză-Română, care a plecat în 2011-2012 cu o bursă de studiu Erasmus la Universitatea din Dijon şi s-a întors de acolo …îndrăgostită. L-a întâlnit pe Guillaume Le Meur la un curs comun de lingvistică, când el s-a aşezat lângă ea şi i-a corectat un cuvânt. Apoi au vorbit de diferenţele de cultură şi civilizaţie şi aşa au devenit prieteni. “Pentru mine experienţa Erasmus se rezuma la amici, petreceri, călătorii. Să ies cu un coleg francez era ultima prioritate, mai ales că ştiam ca voi pleca în vară. După câteva ieşiri « colegiale» el a considerat că eram deja împreună, aşa că am zis că voi trai momentul. De atunci suntem nedespărţiţi de mai bine de trei ani. El a venit în Galaţi cu Erasmus în perioada ianuarie-iulie 2013, un an mai târziu am plecat eu acolo şi am lucrat ca profesor de limba franceză pentru imigranţi într-un centru social. Iar acum Guillaume s-a înscris la programul de Masterat la Galaţi, prin ERASMUS+”, explică Nicoleta. Fac o navetă mai lungă, fie cu autobuzul, fie cu avionul, pentru a fi împreună. Momentan, cei doi sunt colegi la Facultatea de Litere, studiază împreună Discurs specializat. Terminologii, traduceri şi locuiesc în căminele de la Ştiinţe Economice.  

Iubirea depăşeşte graniţe şi nivelează prejudecăţi

“Guillaume s-a obişnuit la Galaţi. Deja e la a treia vizită, îi place aici, cu toate că îi lipsesc parcurile, biblioteca universitară şi cinematograful din Franţa. Vrem să ne căsătorim, peste doi ani, când vom şti mai bine încotro se îndreaptă drumurile noastre. Eu sunt mai conservatoare: visez la o nuntă în biserică, doar că el nu e credincios. Am discutat despre asta, e de acord cu botezul”, spune Nicoleta.  Şi-ar dori să lucreze aici, ca profesori de limba franceză sau se vor întoarce în Franţa, dacă vor avea oferte. “Trimitem CV-uri peste tot şi aşteptăm cea mai bună propunere. Guillaume ar fi interesat sa colaboreze cu Inspectoratul Şcolar din Galaţi în calitate de lector de franceză în învăţământul preuniversitar. Eu vreau să mă înscriu la doctorat”, ne dezvăluie gălăţeanca noastră. Francezul înţelege deja limba ei şi insistă să o vorbească în supermarket. Se supără când e corectat de iubita lui şi nu s-a obişnuit, încă, cu veşnica dorinţă a românilor de a şti ce se întâmplă în curtea vecinului. “Mama lui lucrează în justiţie şi se confruntă des cu cazuri în care sunt implicaţi cetăţeni români din Franţa, certaţi cu legea, în cea mai mare parte rromi, dar a înţeles diferenţele şi m-a adoptat, sunt acum fiica ei. Vor veni în Galaţi în această vară şi îi vor cunoaşte pe ai mei”, spune Nicoleta.

O poveste frumoasă, mijlocită de Erasmus, programul de mobilitate studenţească, pe care cei înscrişi la Dunărea de Jos îl folosesc pentru a studia în străinătate. Ca Nicoleta şi Guillaume sunt mulţi tineri, care nu doar cred într-o lume mai bună, ci reuşesc să o şi materializeze. Chapeau!

Citit 2635 ori Ultima modificare Miercuri, 04 Februarie 2015 14:52

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.