Costinel (19 ani), Alexandru (17 ani), Ana Maria (16 ani), Gheorghiţă (15 ani), Răzvan (10 ani), Radu (9 ani), Elena (şapte ani), Doru (şase ani), Mihaela (trei ani şi jumătate), Rareş-Ilie (opt luni). Ei sunt cei zece copii ai familiei Balercă din Galaţi. De trei ani şi jumătate, cele 12 suflete trăiesc de pe o zi pe alta, într-o casă mică, fără aer. Fără aer la propriu, pentru că locuinţa de pe strada Tecuci 125 nu are niciun geam!
"Am stat cu soacra mea, dar ea şi-a pierdut locuinţa şi am fost nevoiţi să plecăm de acolo. Ne-am găsit să stăm cu chirie la cineva. După aceea, părintele de la Biserica Trei Ierarhi m-a ajutat să-mi fac dosar social şi să cer de la Primărie o casă. Aşa am şi făcut. Ne-am bucurat mult când am aflat că o sa avem un acoperiş deasupra capului, dar nu ştiam că n-o să avem condiţii minime de trai. Când ne-am mutat, nu aveam apă, nu aveam lumină, nu aveam nimic. Decât acest hol îngust şi două odăi, în care ne înghesuim aşa cum putem", spune mama.
Fără apă şi aer curat în casă
Pentru casa primită de la Primărie, ei plătesc 130 de lei. După un an în care au trăit pe întuneric, iar copiii scriau lângă lumânarea aprinsă, părinţii au reuşit să-şi tragă curent electric. Însă, mama spune cu tristeţe că problema cea mai mare este lipsa apei potabile şi a aerului de afară.
"Aici, în curte, avem un singur wc, pentru 12 familii. Miroase urât, e foarte greu pentru mine să-i duc pe cei mici acolo la toaletă, nu au apă să se spele pe mâini, nu au apă să se spele pe dinţi. Baie le fac pe rând, la lighean. De mâncare nici nu mai vorbesc. E foarte greu să fac rost de apă. Trebuie să bat în poartă la vecini, să-şi facă milă de mine", povesteşte femeia.
Pereţii uzi, plini de mucegai şi lipsa aerului curat le dau multe probleme de sănătate copiilor. "Copiii nu au aer, ies ameţiti din casă, dacă stau prea mult timp înăuntru. Pe unul dintre ei trebuie neapărat să-l operez de polipi, medicul mi-a spus şi despre Costinel că e foarte posibil să aibă un început de astm. Nu ştiu dacă simţiţi, aici e umezeală tot timpul, inspiri aer umed, care te îmbolnăveşte".
Trăiesc cu 578 de lei pe lună
Părinţii, Constanţa (37 de ani) şi Marian (44 de ani), muncesc cu ziua şi îşi cresc copiii cu 578 de lei, suma însemnând alocaţia de 42 de lei a copiilor şi indemnizaţia de 200 de lei pentru creşterea celui mic. Practic, trăiesc din mila celor care îi cunosc. De curând au primit şi un frigider de la o doamnă care a auzit de situaţia lor. "Aproape zilnic merg la cantină şi iau mâncare caldă pentru familie, am mai primit de-a lungul timpului ajutor de la biserici, trei dintre copii mai mergeau la o fundaţie unde îşi făceau temele şi aveau o masă caldă", povesteşte Constanţa Balercă.
Despre muncă, mai spune că soţul ei a fost angajat în mai multe locuri cu carte de muncă, dar nu a putut să se ţină de lucru, probabil din pricina unor probleme de sănătate. "Când era copil, a avut un accident de maşină şi a fost operat de două ori la cap. Din păcate, nu a mai fost la control de 25 de ani, poate la o anumită vârstă s-a schimbat ceva acolo la cap. El este muncitor de fel şi dornic să-şi ajute familia", explică femeia. Chiar dacă ea stă tot timpul cu copiii, spune că ar fi dispusă să-şi găsească un loc de muncă stabil, să ştie că are un salariu. Însă ar putea să lucreze mai mult după-amiaza: "Ana şi Costinel pleacă dimineaţa la şcoală şi abia după-amiază pot să aibă grijă de cei mici. Eu aş putea să lucrez ca femeie de serviciu la un bloc. Am mai avut grijă de o bătrână acum ceva timp. Mi-aş găsi un loc de muncă, dacă aş şti că-mi las copiii în siguranţă".
Chiar dacă în casă e mai mereu gălăgie, cu atâtea suflete ce convieţuiesc acolo şi copiii reuşesc cu greu să se concentreze la teme, ei nu se lasă şi merg la şcoală ori la grădiniţă. "I-am trimis în fiecare zi la şcoală. Nu lipsesc, învaţă destul de bine, nu au rămas niciodată corigenţi sau repetenţi. Încerc pe cât posibil să le iau tot ceea ce au nevoie la cursuri, să meargă la şcoală curaţi, îmbrăcaţi cum trebuie. Îi învăţ să fie cuminţi, respectuoşi. Chiar dacă unii colegi se poartă urât cu ei sau le vorbesc urât, eu le spun să nu se certe şi să nu facă scandal”, spune Constanţa Balercă.
"Îmi doresc o casă decentă"
"Tot ceea ce-mi doresc acum pentru familia mea este o locuinţă decentă, în care să am apă potabilă, lumină, condiţii. M-am înscris în audienţă la domnul primar. Aştept acum să mă cheme să discut personal cu el. Nu ştiu când mă vor chema. Ne rugăm să fie cât mai repede. Sau să ne găsim un loc unde să stăm cu chirie, dar chiria să nu fie foarte mare, ca să putem să o plătim", spune Constanţa. "Mă doare când copiii mei îmi cer bani sau diferite lucruri pe care ceilalţi colegi le au. Eu nu am de unde să le ofer mai mult. Mulţi mă judecă că am făcut atât de mulţi copii şi nu pot să-i cresc cum trebuie. Dar aşa a fost să fie şi luptăm amândoi să-i creştem cât mai bine", încheie mama celor zece copii.
CITEŞTE ŞI povestea unei FAMILII SĂRACE, dar luptătoare, cu CINCI COPII într-o CĂMĂRUŢĂ
