Sâmbătă şi duminică, cu tot felul de mijloace de transport, gălăţenii au luat cu asalt cu mic, cu mare, malul stâng al Dunării. Au fost zile de caniculă şi exodul la aer liber al gălăţenilor a fost pe deplin motivat.
Am spus aer liber, dar, după ultimele evenimente, după ce malul Dunării (cel puţin o bucată) a devenit privat, se pare că gălăţenii nu mai au nici în acest colţ de lume sentimentul libertăţii. Asta nu înseamnă însă că iau lucrurile ca pe o fatalitate.
Marea de oameni ce a adăstat în zilele acestea fierbinţi la malul Dunării poate fi percepută şi ca o forţă ce nu trebuie neglijată la o adică. O forţă alcătuită din mii de suflete, îndreptată cu indignare şi revoltă împotriva acelei tagme în stare să vândă şi să cumpere tot ce a mai rămas din colţul acesta de lume, inclusiv malul bătrânului fluviu, împădurit sau doar plin de bălării uscate de secetă pe alocuri.
Timp de două zile, la umbra pădurii şi adăpostul corturilor, la un grătar stropit cu o bere; răcorindu-se măcar până la genunchi în apele Dunării, gălăţenii le-au reamintit tuturor celor ce vor sau nu vor să audă că în nici un caz nu vor putea renunţa la acel colţ de natură scos la mezat în virtutea cine ştie căror „principii” mercantile, meschine fără doar şi poate.
În orice caz, atitudinea, altfel justificată, a gălăţenilor ar trebui să constituie un semnal de alarmă cel puţin pentru cei care simt cu musca pe căciulă!
