De ce s-a încălcat Legea apelor în privatizarea malului Dunării?

De ce s-a încălcat Legea apelor în privatizarea malului Dunării?
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Potrivit Legii 107/1996, 50 de metri de la malul Dunării şi 10 metri de la digul de apărare reprezintă zonă de protecţie împotriva inundaţiilor * Şi totuşi s-a privatizat! *

Noi şi noi probe vin în sprijinul campaniei noastre pentru ca malul Dunării să fie redat gălăţenilor, iar privatizarea scandaloasă a porţiunii acestuia dintre Zona liberă şi lacul Zătun să fie anulată.

După ce am studiat Legea apelor (nr. 107/1996) – mulţumim inginerului N. Popa că ne-a atras atenţia asupra acestui act normativ – am ajuns la concluzia că atribuirea în proprietate privată a malului Dunării nu este doar un abuz grosolan, ci este şi o ilegalitate crasă.

Astfel, articolul 40 (completat cu anexa 2) al amintitei legi stabileşte că zona de protecţie a fluviului Dunărea este de 50 de metri de la albia minoră şi că respectivul teren este supus reglementărilor speciale privind prevenirea inundaţiilor. De asemenea, acelaşi act normativ prevede că o porţiune de 10 metri de la digul de apărare către albia minoră este zonă de protecţie.

Aşteptăm din partea Sistemului de Gospodărire a Apelor Galaţi un punct de vedere oficial, inclusiv informarea opiniei publice dacă s-a solicitat sau nu acordul pentru această privatizare.

Partea interesantă este că în toate normele de aplicare a legilor funciare (toate legile apărute pe acesată temă în România) se prevede explicit că NU SE VA RECONSTITUI drept de proprietate privat în zonele de protecţie, cu excepţia cazurilor când nu există alte suprafeţe disponibile, iar proprietarul se angajează în scris că îşi asumă riscurile legate de schimbarea cursului apei, de inundaţii, de distrugeri cauzate de intervenţiile pentru întreţinerea şi consolidarea digurilor.

Nu ştim dacă un astfel de angajament a fost semnat în momentul punerii în posesie a familiei Alessiu (respectiv a împuternicitului Nistor Munteanu), însă ştim că prima condiţie impusă de lege – adică lipsa unor alte suprafeţe disponibile – nu este îndeplinită. În judeţul Galaţi încă mai sunt câteva mii de hectare de pădure aparţinând statului, inclusiv în Zona Lieşti-Şerbăneşti, unde a fost de fapt moşia amintitei familii.

Drept urmare, autorităţile se fac vinovate de încălcarea cu bună ştiinţă a prevederilor legale. Gălăţenii care ne-au scris bănuiesc deja că acest lucru s-a întâmplat pe seama unor şpăgi grase.

Rămâne ca organele abilitate să verifice dacă a fost sau nu aşa. Noi ne vom continua investigaţiile până când adevărul va ieşi la lumină!

Citit 1865 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.