La începutul anului 2015, am fost solicitaţi de câţiva gălăţeni care locuiesc pe strada Nicolae Bălcescu, la numărul 3, pentru a constata starea în care se află colţul de stradă din zona în care locuiesc. La distanţă de jumătate de an, am venit iarăşi, pentru a vedea dacă autorităţile locale au luat vreo măsură pentru remedierea problemelor, însă am putut observa că totul arată la fel, dacă nu mai rău.
Pe intrarea în alee, am surprins parcată, la voia întâmplării, o maşină cu avariile pornite şi fără şofer înăuntru, semn că gălăţenii nu ştiu sau nu le pasă că la nici 20 de metri mai în faţă locuiesc oamenii, care au la rândul lor maşini. „Asta se întâmplă des. De multe ori, vin seara de la serviciu şi stau câte cinci minute şi claxonez, că e câte un.... din ăsta care parchează fără să se uite că aici e intrare pe alee. De vină sunt şi autorităţile, că nu îi amendează pe cei care nu se uită unde îşi lasă maşinile. Situaţia asta e de ani buni, nu de azi, de ieri”, ne-a spus cetăţeanul N. D., care locuieşte în cartier din 1994.
Însă nu doar faptul că intrarea pe alee este blocată de maşini parcate aiurea îi deranjează pe cei care locuiesc pe strada Bălcescu, nr. 3. Betonul turnat acum mulţi ani pe alee a fost mâncat de trecerea timpului, iar acum sunt prezente gropile şi pietrişul. „Din când în când, mai turnăm noi balastru în gropi, ca să nu ne rupem maşinile. Dar, vă daţi seama că la prima ploaie e dezastru. Acesta este Galaţiul. Trăim în centru, dar cu toate astea ne facem maşinile praf pe alei, ne cad balcoanele în cap, nu avem loc de maşini... Pentru ce mai plătim taxe?”, ne-a spus un alt cetăţean.
Cea mai bătrână locuitoare a „curţii”, Sanda Iorga, ne-a spus că în ultimii ani s-a stricat din ce în ce mai tare cartierul. „Ce să se mai schimbe? De zeci de ani, de când stau eu aici, nu s-a făcut vreodată nimic pentru curtea asta. Dar numărul maşinilor creşte, gropile se înmulţesc. Nici la mine la ţară, la Odaia, nu e aşa de rău. Măcar acolo nu e asfalt, nu se poate plânge nimeni. Dar noi? Trăim în oraş şi trebuie să mergem cu ochii în patru, să nu călcăm în gropi”, ne spune femeia de 82 de ani.
Şi numărul mare al garajelor din zonă îi deranjează pe oameni, mai ales că acum aproape toţi locuitorii au câte o maşină. „Să vedeţi ce e în weekenduri aici. Suntem toţi acasă, toate maşinile parcate, iar loc pentru alta nu prea mai e. Doamne fereşte să fie vreun incendiu şi să avem nevoie de pompieri, că nu au pe unde să intre. Şi dacă intră, nu au loc de manevre, că e strâmt spaţiul. Domnul primar a zis că dărâmă garajele, dar pe noi nu ne bagă în seamă. Sunt unii care au garaje cât un apartament. Vi se pare normal?”, ne-a spus un alt domn.
