La doar trei ani şi jumătate - Maria SUFERĂ de hemipareză, dar este o luptătoare

La doar trei ani şi jumătate - Maria SUFERĂ de hemipareză, dar este o luptătoare
Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

Fundaţia „Inimă de copil” sprijină o fetiţă care duce o viaţă plina de nevoi „speciale”. Maria Ioana Chioşa are trei ani şi jumătate şi este o luptătoare. Merge la grădiniţă, unde are mulţi prieteni şi, împreună cu mama ei, ne-a demonstrat că orice este posibil, dacă ai răbdare şi credinţă. Despre povestea lor, am avut ocazia să auzim prin intermediul Fundaţiei „Inimă de copil”. Am fost încântată să văd că, deşi viaţa a supus-o la multe încercări, Adriana Chioşa, mamă a doi copii, are resurse să se gândească la binele celor din jur.

Copilărie prin spitale

A avea un copil cu dizabilităţi este, cu siguranţă, o probă de foc la care viaţa te supune fără drept de apel şi căreia trebuie să îi faci faţă. Cu toate acestea, există persoane, care găsesc în aceste „provocări” forţa de a trece peste situaţii greu de imaginat.

„Când avea şase luni, am observat că nu putea ţine nimic cu mânuţa dreaptă. La Galaţi a fost diagnosticată cu hidrocefalie şi mi s-a spus că trebuie operată urgent. A fost un şoc pentru mine. Am discutat cu cineva şi am plecat şi la Bucureşti pentru o nouă investigaţie. Acolo fetiţa a fost diagnosticată cu hemipareză pe partea dreaptă. Medicul ne-a spus că o intervenţie chirurgicală nu este necesară şi că fetiţa are nevoie de tratament şi exerciţii de recuperare”, ne-a povestit emoţionată mama.

După ce i-a fost pus un diagnostic clar, mama împreună cu fetiţa, s-au întors acasă lipsite de speranţă. Adriana Chioşa a fost nevoită să renunţe la locul de muncă pentru a putea ocupa de Maria şi frăţiorul ei în vârstă de 9 ani, urmând ca tatăl, Florin Chioşa, să rămână singurul care aducea venituri mai mari în casă.

„Dacă aş fi continuat să muncesc nu ar fi avut cine să se ducă cu fetiţa la spital sau la fundaţie, pentru recuperare. În plus, trebuie să fac şi temele cu băieţelul şi să îi acord şi lui atenţia necesară. Fetiţa ia indemnizaţie pentru gradul de handicap accentuat, iar eu primesc indemnizaţia pentru creşterea copilului de la 3 la 7 ani. Cu salariul soţului meu abia facem faţă datoriilor. Ca să fiu sinceră trebuie să vă spun că soţul meu pleacă anual în străinătate să muncească. Stă într-o rulotă, pentru a ne trimite mai mulţi bani. Mi se rupe sufletul de el, dar nu avem de ales”, a mai adăugat mama.

După luni de tratament şi recuperare la Spitalul de Urgenţă pentru Copii „Sfântul Ioan” unde au auzit părerea mai multor medici, mama şi fetiţa au ajuns la cabinetul doctoriţei Carmen Şchiopu, care le-a redat celor două speranţa că poate fi mai bine.

„Doamna doctor s-a comportat foarte frumos cu noi de la început. A avut foarte multă răbdare şi ea ne-a îndrumat spre Fundaţia „Inimă de copil” pentru o nouă terapie”, ne-a spus Adriana Chioşa.

Fundaţia „Inimă de copil” un nou început

De aproape un an de zile viaţa Mariei merge într-o direcţie luminoasă, aceasta făcând progrese de la o zi la alta. Aici fetiţa a început terapia Vojta, folosită de mult timp în străinătate şi de puţin timp şi în România. Cristina Anghel este unul din cei 95 terapeuţi din ţară, dar a ales să rămână la fundaţia „Inimă de copil” şi să ajute cât mai mulţi copii cu tulburări de mişcare.

Terapia Vojta este o metoda de fizioterapie folosită pentru tratamentul afecţiunilor sistemului nervos central şi ale aparatului locomotor.

„De când venim aici, sunt cu adevărat mulţumită. De la prima şedinţă am văzut că îşi putea mişca picioruşul. Observ că Maria face progrese de la o zi la alta. La spital sunt foarte mulţi copii şi nu au timp să se ocupe cum trebuie de ei. Cristina Anghel ne-a arătat nişte exerciţii pe care le putem face şi acasă. Din păcate, este destul de costisitor. Noi facem 10 şedinţe pe lună, iar preţul acestora ajunge la 250 de lei. Nu ne putem permite mai mult. Dar mă bucur că putem face şi atât”, ne-a spus mama fetiţei.

"Părinţii ascultă păreri din stânga sau dreapta şi nu vin aici să discute cu mine. Ei preferă medicamentele, considerându-le cea mai bună soluţie. Am auzit şi replici de genul: copilul meu a plâns, înseamnă că nu îi face bine. Eu nu oblig pe nimeni, e alegerea părinţilor”, a menţionat  Cristina Anghel.

Speranţe şi planuri de viitor

Chiar dacă până acum soarta nu le-a surâs, Adriana Chioşa speră la mai bine şi îşi doreşte doar sănătate pentru cei doi copii. De asemenea, îşi doreşte ca în viitor Maria să fie acceptată la o şcoală normală şi să progreseze.

„Mi s-a spus des până acum că va trebui să o duc la o şcoală specială, însă după părerea medicului kinetoterapeut nu va fi nevoie. Ea nu suferă de vreun retard mintal, e foarte activă şi la grădiniţă. Sunt sigură că vom progresa. Le doresc tuturor părinţilor copii sănătoşi, iar celor care au probleme, multă putere să se lupte pentru însănătoşire” a concluzionat mama.

Citit 5639 ori Ultima modificare Sâmbătă, 12 Martie 2016 19:30

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.