Evaluaţi acest articol
(6 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Peste 5.000 de persoane din ţările europene au trecut de partea Statului Islamic

De la atacurile de tipul „oricum, oricând şi oricine” la atentatele în „stil Mumbai” de la Paris şi Bruxelles

Unde îşi găseşte Statul Islamic adepţi şi cum îşi alege ţintele

Dileme între libertăţile civile şi acţiunile de combatere a terorismului

Atentatele de la Paris şi Bruxelles sunt încă o confirmare că statele europene au devenit „o ţintă legitimă” pentru Statul Islamic (IS, ISIS, Daesh). Avertismente în acest sens au venit încă de la începutul anului trecut, când serviciile de informaţii relevau faptul că organizaţia islamistă încearcă să-şi „exporte” activităţile la nivel global, cu un accent deosebit pe ţările europene.
În raportul său privind terorismul (TE-SAT 2015), Europol semnala, de rândul său, riscurile tot mai numeroase pe care le presupun activităţile de recrutare desfăşurate de militanţi ai ISIS în ţările europene. De altfel, dat fiind gradul de radicalizare jihadistă din unele comunităţi din Belgia, atacurile de la Bruxelles n-au constituit neapărat o surpriză. Surprinzătoare au fost, totuşi, „scurt-circuitele” din sistemele instituţionale de combatere a terorismului, care ar fi trebuit, cel puţin în cazul de faţă, să ducă la prevenirea atacurilor.
Un raport mai recent al Europol privind schimbările în tacticile teroriste indicau că ISIS şi-a dezvoltat „centre de comandă externe”, capabile să organizeze şi să ducă la îndeplinire atacuri teroriste tot mai complexe. În mai 2014 se înregistra, tot în Belgia, primul caz în care un cetăţean european (de origine algeriană), reîntors din Siria şi adept al ISIS, punea la cale un atentat - patru persoane au fost împuşcate în faţa Muzeului Evreiesc din Bruxelles. Atentatele de la Paris şi Bruxelles dovedesc creşterea capacităţii ISIS de a pune la cale atentate în „stilul Mumbai”, adică atacuri multiple în care sunt vizate ţinte civile „soft”, menite să genereze impact emoţional şi un număr cât mai mare de victime în rândul civililor.

Portret-robot de terorist

Recrutarea potenţialilor atacatori nu presupune neapărat un proces foarte îndelungat. De obicei, importante sunt vârsta - tinerii fiind mai vulnerabili în faţa procesului de radicalizare, dar şi contextul social - ce nu ţine exclusiv de apartenenţa religioasă sau ideologică, ci şi de legăturile etnice, de rudenie sau un trecut comun.
Un element interesant este acela că, potrivit datelor colectate de la investigatori, mai puţin de jumătate din persoanele arestate pentru alăturarea la ISIS aveau o cunoaştere relevantă privind religia lor, ceea ce, în fapt, i-a făcut vulnerabili, de exemplu, în faţa interpretării Coranului în logica ISIS. Un element relevant este şi acela că 20 la sută dintre cei angajaţi în activităţi teroriste au fost în trecut diagnosticaţi cu probleme de ordin psihic, iar mai bine de 80 la sută aveau un trecut infracţional, variind de la fapte mărunte până la condamnări pentru fapte grave! Aceste elemente par să indice faptul că recrutatorii au în vedere persoanele cu înclinaţii spre violenţă, alăturarea ISIS dându-le acestora oportunitatea de a-şi da frâu liber impulsurilor pentru „o cauză nobilă”.

Europeni recrutaţi de ISIS

Potrivit Europol, cel puţin 5.000 de europeni s-au radicalizat şi s-au alăturat, în Siria şi Irak, combatanţilor ISIS, iar o bună parte dintre ei s-au întors în Europa, având potenţialul de a pune la cale atentate teroriste de-a lungul continentului. Evenimentele din ultimii ani au şi dovedit-o. În fapt, aceste persoane care au călătorit în zonele de conflict, nu numai că şi-au făcut contacte pe care le pot folosi în organizarea unor operaţiuni, dar au căpătat şi antrenament şi experienţă practică. Mai mult, ei pot deveni „modele” pentru anumite categorii de persoane, iar acesta este şi motivul pentru care, adesea, în loc să se implice în mod direct în comiterea unor atentate, unii dintre aceşti foşti combatanţi acţionează ca recrutatori pentru organizaţiile extremiste sau pentru procurarea de echipamente şi asigurarea unor surse de finanţare pentru astfel de operaţiuni. Amplificarea acestui fenomen devine vizibilă şi prin creşterea numărului de suspecţi în comiterea unor acte teroriste. Astfel, dacă în UE, în 2011, erau 122 de suspecţi de comiterea unor acte teroriste, în 2016 s-a ajuns la 395 de suspecţi, iar numărul lor este într-o continuă creştere.
Pe de altă parte, dacă atentatele au fost revendicate de ISIS, asta nu înseamnă că ele au fost neapărat coordonate din Siria. În fapt, se consideră că centrul principal de comandă dă doar coordonatele liniei strategice generale, dar elementele tactice la nivel local sunt adaptate de fiecare celulă teroristă la circumstanţele concrete şi resursele pe care le are în teren. Astfel se poate ajunge la combinaţii de atacuri sofisticate cu unele simpliste, la ţinte „soft” - uşor de atins, în care intră, practic, întreaga populaţie civilă, la ţinte „hard”, bine protejate, precum obiectivele militare sau cu un grad de securizare ridicat. Pentru toate aceste variante s-a format deja o cazuistică la nivel european.

Fluxurile de imigranţi, tentante pentru extremişti

Una dintre chestiunile care au aprins foarte mult spiritele în ultimele luni a fost temerea că fluxurile de imigranţi din zonele de conflict sau sărace din Africa şi Orientul Mijlociu ar fi transformate în veritabile „autostrăzi” pentru infiltrarea teroriştilor în statele UE. Europol susţine, însă, că nu există „dovezi concrete” că teroriştii folosesc „în mod sistematic” fluxurile de imigranţi pentru a ajunge în spaţiul comunitar. Pe de altă parte, unul dintre atacatorii de la Paris a fost un sirian înregistrat ca imigrant în Grecia, iar un astfel de incident nu este de natură a tempera temerile. De altfel, chiar şi Europol admite că, fie şi în condiţiile în care fluxurile de imigranţi nu sunt folosite pentru infiltrarea teroriştilor, noii veniţi în Europa rămân extrem de vulnerabili la radicalizare şi recrutare în grupurile jihadiste. Agenţiile de securitate au raportat că există dovezi certe că recrutatorii organizaţiilor islamice sunt în mod particular interesaţi de centrele de refugiaţi. Unele astfel de centre adăpostesc, adesea în condiţii precare, mii de refugiaţi, iar unii dintre ei acuză deja un sentiment de respingere din partea statelor europene, iar asta îi face mai receptivi la ideile extremiste. Dar un pericol îl reprezintă, în opinia Europol, şi unii dintre refugiaţii, sunniţi mai ales, care ajung în diaspora din satele europene şi care, de asemenea, se află în mod special în atenţia organizaţiilor teroriste.

Pot fi atacurile prevenite?

Întrebarea legitimă este, în cele din urmă, dacă atacurile teroriste din statele UE pot fi prevenite. Răspunsul, până la un punct, este unul mai degrabă unul negativ. Practic, o ţintă „soft”, care în esenţă poate fi reprezentată de orice cetăţean de pe stradă, este aproape imposibil de protejat, de exemplu, în faţa unor atacuri teroriste aleatorii.
În acelaşi timp, chiar ţintele „hard” se pot dovedi vulnerabile. De exemplu, serviciile de securitate belgiene au relevat faptul că, este foarte posibil, ca atentatorii de la Bruxelles să fi plănuit iniţial un atac asupra unei centrale nucleare, dar acţiunile s-au precipitat în urma unor arestări făcute de serviciile antitero. Există şi informaţii că doi lucrători de la centrala Doel s-au radicalizat şi s-au alăturat ISIS în Siria. În prezent, unul dintre ei se presupune că a fost ucis în confruntările armate, iar unul se află în închisoare, în Belgia, acuzat de activităţi teroriste. Dincolo de asta, există temerea că ISIS deţine deja informaţii despre modul de funcţionare şi siguranţă din centralele nucleare. Aceste ipoteze nu trebuie neglijate pentru că există un precedent, din august 2014, când un „accident” la una dintre turbinele centralei nucleare de la Doel a dus la concluzia că a fost o tentativă de sabotaj!
O altă ameniţare este şi aceea că teroriştii ar încerca să fabrice „o bombă murdară” prin care să contamineze zone extinse cu materiale radioactive. Moartea suspectă a unui agent de securitate de la un centru belgian de cercetare în domeniul nuclear a ridicat din nou semne de întrebare dacă nu cumva ISIS încearcă să obţină informaţii care să-i permită să penetreze şi astfel de obiective bine păzite.
Că scenariul-catastrofă al unei "bombe murdare" în mâinile jihadiștilor Statului Islamic a fost tema centrală a summitului privind securitatea nucleară desfăşurat în această săptămână la Washington nu este deloc o coincidenţă.

Cu „Big Brother” în consultări

Dincolo de ameninţarea teroristă şi de ascendentul pe care l-au cunoscut, inclusiv în Europa, organizaţii precum ISIS, serviciile de securitate nu au stat pe loc. Răspunsul la aceste ameninţări a devenit şi el mai sofisticat, însă normele unei societăţi deschise impun anumite limite. Principala provocare este aceea de a păstra un echilibru între necesitatea de monitoriza activităţile cu potenţial terorist şi protejarea libertăţilor civile. Un exemplu în acest sens putem găsi chiar în România, vizavi de aşa-numita lege „Big Brother”, privind prelucrarea datelor cu caracter personal în sectorul comunicaţiilor electronice. Acest proiect a ridicat inclusiv probleme de constituţionalitate, dar chiar şi după operarea unor modificări a rămas în continuare unul controversat. „Gaz pe foc” a mai pus în ultimele zile şi informaţia că unele dintre cartele pre-pay din România au fost folosite în pregătirea unor atentate în UE. În acest context general, preşedintele Klaus Iohannis, încă de când se afla la Washington, a anunţat că în săptămânile următoare vor fi demarate consultări cu partidele politice pe tema modernizării legislaţiei în domeniul securităţii.

Informaţii cu răspundere limitată

Dincolo de legislaţia specifică fiecărei ţări în domeniul securităţii naţionale, un punct slab rămâne cooperarea şi schimbul de date între serviciile de informaţii europene. Avem situaţiile concrete, precum acela al atentatelor de la Paris, când suspecţi de terorism „omologaţi” într-o ţară au fost capabili să plănuiască şi să ducă la îndeplinire un atac într-o altă ţară, fără ca sistemele de prevenţie să fi funcţionat în ţara ţintă. Dar un exemplu elocvent al blocajului informaţional este şi tărăgănarea adoptării Directivei UE Passenger Name Record (PNR), ce ar permite colectarea, într-o bază de date comună, a unor informaţii privind deplasările pe rutele aeriene, în special. Sub o formă parţială, acest sistem este aplicat în unele ţări europene, precum Marea Britanie, însă sunt şi ţări din spaţiul comunitar în care mediile politice sau opinia publică nu agreează acest sistem, considerându-se că îngrădeşte libertăţile civile. Atentatele de la Paris şi Bruxelles au schimbat, se pare, această optică, dar asta nu înseamnă că se va ajunge prea curând la un schimb de informaţii cu adevărat eficient la nivel comunitar. În fapt, chiar şi în faţa ameninţării unor atentate teroriste, ţările europene sunt foarte prudente şi „egoiste” când vine vorba de serviciile de informaţii, fiind considerate un atribut principal al suveranităţii naţionale. La modul practic, o „piaţă unică” în domeniul serviciilor de informaţii ar fi ultima frontieră a unificării statelor europene, o etapă încă destul de îndepărtată în procesul construcţiei comunitare. Ceea ce n-ar trebui să se uite este, însă, că răspunsul la activităţile teroriste este unul contra-cronometru, iar „prea târziu” înseamnă mai multe pierderi de vieţi omeneşti. 

Citit 1878 ori Ultima modificare Marți, 05 Aprilie 2016 00:31

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.