Între 2011 şi 2015, am locuit în Franţa, la Nancy. Cred că mulţi gălăţeni şi majoritatea/toţi factorii de decizie au fost "afară". Dar cu ce câştig pentru Galaţi? Câteva exemple de câştiguri cred că sunt reprezentate de platformele de pe faleză cu aparate de sport şi cele pentru copii, pubelele tricolore, precum şi cele îngropate. Propun, totuşi, ca rapoartele deplasărilor lor din bugetul local să fie făcute publice, pentru transparenţă.
Propun celor ce au văzut ce-i "afară" să mă completeze, ca să dăm factorilor de decizie o serie de idei ce s-ar putea aplica şi în oraşul nostru. Să se aleagă dintre cele mai bune soluţii de “afară” (metoda japoneză?) şi eventual să le îmbunătăţim, testându-le întâi într-un singur cartier.
Prima problemă - gunoiul
În străinătate, el se colectează în saci de plastic (daţi şi de Primărie) puşi la stradă marţi, joi şi sâmbătă, după ora 19.00, pentru ca o maşină a societăţii de salubrizare să îi ridice după ora 22.00. Pe străzile lor, la fiecare 50 de metri se găseşte câte o pubelă, cum sunt cele cu care se deplasează lucrătorii Ecosal, iar acestea sunt ridicate la ora 12.00. Pentru că se pune accent şi pe reciclare, lunea este ziua în care se colectează sacii cu recipiente din plastic.
În Galaţi, de vreo trei ani, s-au înlocuit "hărăbaiele" de tablă cu lăzi de plastic (cu un capac ce se roteşte) ce ar putea fi folosite igienic dacă ar fi normal închise. Capacul, care acum nu se utilizează, cred că reprezintă mai mult de o treime din preţ. Iată alt exemplu de ban public irosit. Răspunde cineva?
A doua problemă - asfaltul
În străinătate, trotuarul şi căile pietonale sunt mult mai fine decât străzile, în timp ce în Galaţi este exact invers, dat fiind că în multe zone nici nu mai avem asfalt pe trotuar. Un articol din ziarul „Viaţa liberă” caracteriza trotuarele gălăţene ca fiind groaznice. O explicaţie ar fi legată de naşterea celor ce decid starea trotuarelor, care de atunci sunt luaţi şi aduşi cu maşina „la scară”, ei neutilizând această componentă urbană. Un alt motiv pentru starea precară a trotuarelor ar fi aspectul reflexoterapeutic, dat fiind că masează tălpile.
Continuând cu problema trotuarelor, dacă în străinătate am văzut, în zona staţiilor de autobuz, trotuare supraînălţate până la nivelul podelei vehiculului public, la noi se întâmplă nu doar să escaladezi până la mijlocul de transport, ci chiar să faci şi un şpagat când cobori, cum se întâmplă mai ales la trenuri, acolo unde peronul este sub treptele trenului, de regulă.
De asemenea, sunt şi multe maşini care parchează pe trotuar, astfel că un singur om trece dificil, darămite o mamă cu un bebeluş în cărucior. Singura soluţie este, astfel, trecerea pe carosabil. Se aşteaptă evenimente rutiere nedorite ca să se ia măsuri?
Piaţa Centrală trebuie să îşi recapete strălucirea
Aici voi compara Galaţiul cu Galaţi. În luna aprilie s-au repus în circulaţie tramvaiele şi de atunci a trecut şi campania electorală, timp în care cred că toţi candidaţii au trecut prin această zonă vitală. Chiar nimeni nu a comparat bulibăşeala din parcarea de aici cu parcarea de la mall, spre exemplu?
În plus, în zona magazinelor, maşinile parchează chiar lângă scări, astfel că oamenii (cu sacoşe) trebuie să urce şi să coboare treptele, care (normal?) sunt mai înalte. Propun montarea unor piloni ce să delimiteze o cale de acces pentru minimum două persoane.
În hale şi pe platforme sunt cabine, tarabe şi culoare. Ar fi bine să se dea o normă privind marfa etalată pe culoar. Eu zic că în faţa cabinei trebuie să stea numai vânzătorul, pe un scaun; la tarabă, oricum stă în spate. Dacă se va permite etalarea mărfii, aceasta să nu depăşească 50 la sută din lăţimea culoarului (pentru că intră în spaţiul vânzătorului de vizavi).
