Fiecare gălăţean, care s-a dus în vară la urne pentru a-şi vota primarul, a avut de la acesta nişte aşteptări, care se pot rezuma într-o singură frază: să facă în Galaţi ce n-a făcut Marius Stan în mandatul său. Mai exact, să rezolve problemele grave cu care ne confruntăm de ani de zile: încălzirea şi apa caldă, venirea investitorilor - pentru a crea locuri de muncă, problema parcărilor, să nu uite de instalaţiile de iluminat de sărbători, poate şi de nişte gropi neasfaltate de ani de zile şi să facă o deszăpezire cu simţ de răspundere. Cât să se vadă că Galaţiul începe să prindă din nou viaţă! Mulţi au vrut primar tânăr, cu chef de muncă şi minte deschisă. Alţii l-au votat pentru culoarea politică, alţii au pus ştampila doar pentru că era altcineva decât Marius Stan.
Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie
Ca să nu fim acuzaţi de negativism, iată că suntem în stare să recunoaştem şi părţile bune ale unei administraţii încă verzi: asfaltările din Micro 19 arată foarte bine. În rest, toate vechi. Ba, pe subiectul dureros al căldurii, primarul s-a grăbit să facă declaraţii, iar copiii din şcoli şi grădiniţe au aflat că şi primului om din oraş i-a fost, într-o zi, puţin răcoare la birou. Răcoarea fiind constructivă, faptul că primarul a tremurat un pic alături de tinerii oraşului reprezintă un argument suficient pentru a nu se da drumul la căldură încă din octombrie. Ideea e că, nici dacă ar fi vrut, nu s-ar fi putut porni sistemul, pentru că, un an mai târziu, nu avem o soluţie certă şi pe termen lung pe această problemă! Gălăţenii au stat pe "răcoare" şi anul trecut, când sistemul centralizat de termoficare a pornit abia în ultima zi a lunii noiembrie.
Cum experimentăm din plin "aceeaşi Mărie cu altă pălărie”, nici n-a început sezonul bine, că au început să curgă amânările şi părerile contradictorii. Cu iarna bătând la uşă, autorităţile "cred" sau "caută soluţii", în timp ce gălăţenii conjugă cu îndârjire verbul "a spera".
După ultimele discuţii, se pare că nu vom avea căldură de astăzi, data probabilă când caloriferele se vor încălzi fiind abia la jumătatea lunii noiembrie. Dacă mai punem avariile inerente şi întreruperile date de pornirea unui sistem îmbătrânit, rezultă că, dacă suntem norocoşi, vom avea calorifere calde taman la sfârşitul lunii! Fără strategie tehnică şi fără voinţă politică, gălăţenii sunt lăsaţi în frig, ca în fiecare an, vorba unui banc "dar de ce atâta grabă?” La fel de grav este şi faptul că, resemnaţi şi scârbiţi, beneficiarii sistemului centralizat de încălzire, câţi mai sunt, asistă pasivi la bătaia de joc ce are loc anual. După ce le vor fi clănţănit dinţii de frig pe lângă caloriferele bocnă, gălăţenii vor avea căldură de alegerile parlamentare. Dar poate aşa vor alege bine, măcar în ceasul al doisprezecelea.
