Curtea familiei Zaharia din Cosmeşti nu este diferită de a altor case. Curăţenie, stupi, flori, un câine atât de fidel încât sparge auzul oricărui intrus şi păsări. Dar la una ca asta nu te-ai aştepta! Viceprimarul Cosmeştiului te asigură însă că nu este nici o glumă: „Alde Zaharia chiar cresc păuni! De câţiva ani”.
Păsările din legiunea lui Cezar
Când întrebi, surpriză – pasionatul de bază este soţul, cel care a adus prima pereche de păuni de la un târg din Vrancea, în urmă cu patru ani: „Văzusem o emisiune la televizor despre cineva are creştea păuni şi m-am gândit că asta mi-ar plăcea şi mie. Am vorbit imediat cu soţia şi am plecat”, povesteşte Costel Zaharia, de 44 de ani, fost cadru militar şi tânăr pensionar. „18 milioane au costat”, îşi aminteşte şi doamna.
Păsări ornamentale, păunii şi-au scos, însă, în timp, banii. „Vindem mereu, că vin oamenii şi vor”, ne asigură domnul Costel. Şi-a botezat un singur păun, pe Cezar, cel mai bătrân, pe restul spune că nu avea rost, oricum îi dădea, nu putea să se ataşeze de fiecare.
Dar „…cum să nu mă recunoască? Păi, vin la mine, îmi ciugulesc din palmă în fiecare zi, sunt stăpânul lor! Nu sunt ca găinile, să nu ştie cine le-a intrat în ţarc. Sunt bucuroşi, îi văd eu”.
Doamna Zaharia completează: „Şi nu mănâncă ca alte păsări! Păunii sunt foarte conservatori, n-ai să vezi vreodată că o păuniţă mănâncă înaintea păunului! Întotdeauna femeile aşteaptă, ele vin ultimele la masă! Acesta le este obiceiul”.
Jumătate de an de vise colorate
Legenda grecească spune că Hera a azvârlit în coada păunului sutele de ochi ai lui Argus (în traducere „Numai-ochi”), uriaşul şi fidelul ei paznic, cel ucis de Hermes la porunca lui Zeus. Iar pasărea preferată a zeiţei şi-a îmbrăcat coada în mii de pete strălucitoare, în formă de ochi, amintind de gardianul nimfei Io, iubita lui Zeus.
Dacă se poate găti păunul? Costel Zaharia râde: „Dacă te cheamă Becali, îl găteşti şi zici că aşa ai vrut tu, să mănânci păun, pentru că îţi permiţi! Dar ce să înţelegi din biata pasăre, că nici trei kile nu are?!”
„De ea sunt numai penele, pe care şi le ţine desfăcute vreo jumătate de an, din februarie până spre sfârşitul lui iulie. Acum doar ce au năpârlit! Dar este atât de plăcut să te uiţi la ei când îşi desfac cozile! De pe la 3 ani, un păun începe să aibă o coadă matură, de cam 1,50-2 m lungime. Vin copiii ca la zoo”.
Costel Zaharia scoate din casă colecţia de 200 de pene imperiale: „Le vând şi pe astea, cam cu 15-20.000 de lei vechi bucata. Oricum, pasiunea asta cu păunii o au din ce în ce mai mulţi! Este o pasăre atât de puţin pretenţioasă, care s-a adaptat foarte bine la clima noastră!”
„Ăştia, de pildă, sunt păuni de India - păunul imperial, pasărea naţională a statului indian - şi nu am avut niciodată probleme cu ei, să-mi moară vreunul! Iarna nu le-am pus decât un carton în spatele ţarcului, să nu îi ia viscolul, în rest nu au nici o problemă cu zăpada, frigul…”.
În pereche, cum a lăsat Dumnezeu
Este pasărea Domnului, cred cei doi Zaharia şi îţi explică de ce, după ce îţi arată păuniţele care clocesc de zor, cu puişori mai mari alergându-le de jur împrejur: „Păunii se nasc doar în pereche, băiat şi fată, băiat şi fată. Nu ies din ouă ca la alte păsări, de un singur fel! Aşa sunt ei lăsaţi Dumnezeu, aşa li-i legea lor! Asta e pasărea Domnului, nu e deloc obişnuită”.
Stropite cu doar un bob de culoare, pe gât, fetele-păun nici măcar nu stau prea mult în prim-plan. Mestecă preocupate, în spatele poligamilor lor soţi, pe care oricum s-au obişnuit să îi vadă vedete.
Sătui de ştirile de la televizor, de violenţă sau de calamităţi (cu ani în urmă, familiei Zaharia i-a înghiţi Siretul casa, pentru ca apoi gospodarii să şi-o ridice la loc), cei doi soţi îşi zâmbesc tainic: „Se spune că în coada lor sunt peste 1.000 de culori”, şoptesc, în timp ce răsfiră curcubeul fluid rămas de pe urma supuşilor lui Cezar. Şi cine a văzut ceva mai frumos decât cele 1.000 de culori ale păsării Domnului?
