Există diferenţe mari între dorinţa de a avea un copil şi realitatea vieţii cu un copil sau dorinţa individuală de a crea o familie şi familia reală care se constituie.
Modelele parentale din familia de origine îşi vor pune puternic amprenta asupra unui cuplu familial abia format.
”A fi părinte” este unul dintre cele mai dificile roluri pe care şi le poate asuma cineva.
Unii oameni, în momentul în care îşi doresc un copil, îşi imaginează că posibilităţile lor de a-i transmite ceva acestuia se limitează la aspectul fizic. Dar influenţa unui părinte asupra copilului său este foarte mare şi nu mă refer aici la moştenirea genetică în mod special.
Rolul de părinte se învaţă încă din perioada copilăriei, prin introiecţia rolurilor materne şi paterne ale persoanelor semnificative din familia de origine. El se ajustează în perioada adolescenţei, odată cu creşterea capacităţii de analiză a tânărului, dar şi prin influenţa mass-media, şcolii, modelelor de mamă şi tată promovate de societate, tânărul asumându-şi sau respingând anumite caracteristici ale rolurilor parentale.
Acest scenariu de viaţă, construit de cele mai multe ori până la vârsta de şase ani, stabileşte ce fel de persoană vom fi, dacă vom fi învingători, victime sau acuzatori. Multe dintre credinţele şi convingerile noastre sunt sau au fost ale părinţilor noştri.
Uneori ne întrebăm de ce repetăm la nesfârşit greşeli şi comportamente din trecut.
În ultimele zile am auzit în jurul meu multe păreri, unele pro, altele contra, cu privire la părinţii care au mers la proteste împreună cu propriii copii. Unii spun că "lasă, e mic şi oricum nu înţelege”. Însă, perioada copilăriei îşi pune foarte mult amprenta asupra deciziilor majore din viaţa unui individ. Fiecare dintre noi ne scriem în copilărie propriul scenariu de viaţă, care poate fi unul de succes sau nu.
Şi încă ceva esenţial: copiii nu învaţă în mod special din ceea ce li se spune, ei imită foarte bine persoanele din jur pe care le valorizează. Degeaba îl îndemn pe copilul meu să folosească un anumit limbaj, considerat de mine frumos, dacă mă aude folosind cuvinte urâte. Degeaba îi spun să lupte pentru drepturile lui, dacă eu nu fac acest lucru.
N.R. Cei care au o problemă pentru care cred că ar avea nevoie de sprijinul psihologului şi pe care nu ştiu cum să o rezolve sunt invitaţi să ne transmită povestea lor pe adresa de email Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
