Poate o notă de 10 la o şcoală din mediul rural nu se compară cu una de la o instituţie din oraş. Dar nici condiţiile pe care le au elevii de la ţară nu suportă comparaţie cu cele ale colegilor lor de la oraş.
Din această perspectivă, nota de 10 a copilului de la ţară este poate mai valoroasă. În spatele ei se ascunde mai multă muncă pe cont propriu şi mai multă motivaţie. Mai mult decât atât, dacă la oraş, copiii au o singură grijă - să înveţe, cei de la sat „gustă” de timpuriu din greutăţile vieţii.
Faptul că s-au clasat în topul celor mai buni elevi din judeţ şi-au depăşit condiţia şi au ajuns la liceele de elită e un lucru demn de toată lauda şi de toată atenţia. Poate nu vor deveni olimpici internaţionali, dar oameni pe care să ne putem baza sigur vor fi.
După ce vi le-am prezentat pe cele două eleve de la Şcoala Nr. 4 Lieşti, astăzi veţi face cunoştinţă cu doi băieţi, cei mai buni din promoţia de anul acesta de la Şcoala Nr. 3 Lieşti – Valerică Lupoaie şi Ionuţ Ţanu, ambii cu medii de admitere peste 9.00.
Crescut de bunici
După ce schimbi doar câteva vorbe cu Valerică, descoperi că este un băiat sensibil şi isteţ. A avut media de admitere 9.50 şi a fost admis la matematică-informatică la CNVA. Nu vă gândiţi că s-au cheltuit bani de meditaţii pentru asta. Provine dintr-o familie fără venituri sigure şi este crescut de bunici din pensia lor.
„De mic am învăţat singur. Îmi place să adun cunoştinţe din toate domeniile. La şcoală sunt foarte atent, reţin lecţiile din clasă. Acasă doar fac temele şi-mi fixez cunoştinţele”, îmi dezvăluie Valerică reţeta lui de băiat serios.
Pe lângă carte, e angrenat în diferite activităţi: scrie la revista şcolii, pictează la clubul de la Casa de Cultură şi cântă muzică uşoară. I-ar plăcea să devină arhitect.
Între muncă şi şcoală
Prietenul şi colegul său Ionuţ Ţanu vrea să devină avocat. El a fost admis cu 9.25 la matematică-informatică la „Cuza”. Nu vor fi colegi, dar vor împărţi aceeaşi cameră de internat la „Pedagogic” şi aceeaşi viaţă de licean departe de casă.
Ionuţ a învăţat de mic să-şi drămuiască timpul. Fiind cel mai mare copil din familie a fost sprijinul de nădejde al părinţilor săi agricultori. Îi place foarte mult fotbalul, dar nu prea are timp liber: „După ce învăţ, îmi ajut părinţii. Merg pe câmp la irigaţii, la piaţă ca să vând produsele”, spune el cu simplitatea omului pentru care munca e un lucru obişnuit de la vârstă fragedă.
Directoarea şcolii mai destinde puţin atmosfera spunând că Ionuţ găseşte totuşi timp să-şi exersează talentele de viitor avocat asupra fetelor:
„L-am văzut cu o fată. Are o prietenă. Mi-a spus că decât să meargă la cârciumă şi să cumpere bere şi ţigări, cum fac alţi colegi şi copii de vârsta lui, mai bine are grijă de o fată. Nu am argumente să-l combat”, glumeşte Carmen Boţ.
„Sunt cei mai serioşi elevi din şcoală. Oricâte sarcini le-aş fi dat, s-au achitat de ele. Sensibili, cuminţi şi ambiţioşi şi plini de bun simţ. Întotdeauna am putut conta pe ei”, îi laudă directoarea şcolii.
Nu ne rămâne decât să le urăm succes.
Foto 1 - Ionuţ Ţanu
Foto 2 - Valerică Lupoaie
