Pe doamna Ecaterina Hulea am întâlnit-o pentru prima dată la Muzeul Satului "Petru Caraman", la pădurea Gârboavele. Aceasta îi învăţa pe copii strânşi în jurul ei cum să coasă folosind tehnici tradiţionale româneşti, activitate ce a făcut parte din Tabăra de Creaţie 2017, organizată de Serviciul Cercetare, Conservare şi Valorificare a Creaţiei şi Tradiţiei populare, din cadrul Centrului Cultural „Dunărea de Jos”.
Curioasă, am luat şi eu loc la masă pentru a înţelege ce se petrecea. Aşa am aflat că doamna Hulea, în vârstă de 63 de ani, învăţa câteva fete despre punctul bătrânesc, un punct considerat o rămăşită a broderiei tradiţionale româneşti. Copiii făcuseră deja câteva perne şi mileuri folosind tehnica respectivă şi erau cât se poate de mândri de ele.
Pentru a afla mai multe despre tehnica punctului bătrânesc, dar şi pentru a o cunoaşte mai bine pe cea care îşi doreşte să ducă mai departe povestea acestui punct vechi, am făcut o vizită la Odaia Manolache. Acolo, în satul natal, doamna Hulea îşi are şi atelierul personal, unde petrece ore bune, pentru a crea ii cusute exclusiv de mână.
Întrebată de unde a pornit pasiunea ei pentru cusut, aceasta, vizibil emoţionată, ne-a spus că totul a început din anii copilăriei când, privind-o pe mama sa care cosea şi ea la rândul ei, s-a îndrăgostit de această îndeletnicire. Mai apoi, ajunsă la vârsta adolescenţei, aceasta a început să îşi facă singură haine. Însă nu s-a oprit acolo. A început să înveţe diferite tehnici şi să facă câte puţin din toate, de împletituri simple până la croşet şi chiar macrame. Mai cosea perdele, mileuri şi diferite podoabe.
A început să creeze ii şi alte piese vestimentare de inspiraţie populară anul acesta, când s-a apucat să-şi facă un costum popular cu toate accesoriile necesare. Timpul de lucru a fost unul cu adevărat scurt, de pe 15 ianuarie, anul acesta, până pe 8 martie. Tot setul a fost terminat în numai 52 de zile.
De atunci, parcă şi-a găsit un nou rost în viaţă. Nu s-a mai oprit din creat noi modele, reuşind, cu fiecare ie, să scoată la lumină o întreagă artă a cusutului, veche de sute de ani.
Pe lângă migăleala iilor, Ecaterina Hulea mai are şi alte preocupări prin care încearcă să promoveze tradiţiile şi obiceiurile româneşti. O asemenea îndeletnicire minunată trebuie lăsată moştenire pe mâini bune, de aceea, a organizat un curs, pentru fete de gimnaziu care vor să înveţe tehnica punctului bătrânesc, dar şi câteva despre tradiţii şi obiceiuri. Ecaterina Hulea le mai împărtăşeşte fetelor şi arta cântecelor populare româneşti. Cursul durează doi ani şi se ţine în aceeaşi clădire unde se află şi grădiniţa din sat. La absolvire, fiecare cursant primeşte un atestat, după ce susţine un examen final. Cursul este susţinut sub oblăduirea Centrului Cultural "Dunărea de Jos", cu care doamna colaborează încă din 2006.
Un alt proiect de suflet al doamnei Ecaterina Hulea este micul Muzeu al Satului pe care aceasta a reuşit să îl amenajeze, atât cu sprijinul primăriei comunei Vânători, cât şi cu cel al sătenilor din Odaia Manolache, care au donat multe dintre obiectele expuse. Ne-a spus că, pentru a aduna toate exponatele, a fost nevoie de un an de muncă, timp în care a mers din uşă în uşă. Aşa a reuşit să adune o zestre considerabilă, un război de ţesut, un pat, o ie veche de 150 de ani şi multe altele.
În imagine, o ie veche de 150 de ani:
Momentan muzeul e găzduit într-o încăpere în mică, la grădiniţă, însă există speranţe ca pe viitor acesta să fie extins.
Şi, pentru ca cercul să fie complet, doamna Hulea coordonează şi un ansamblu de muzică populară numit "Glasul Odăieşilor", format, la momentul actual, din şase membri. Aceştia au avut până acum numeroase spectacole şi continuă să onoreze fiecare invitaţie, chiar dacă au trecut de mult de a doua tinereţe. Una dintre marile dorinţe ale doamnei Hulea este să cuprindă melodiile pe care ansamblul le cântă într-o antologie. Primele demersuri au şi fost făcute, aceasta intrând deja în audienţă la directorul Centrului Cultural "Dunărea de Jos", Florina Zaharia.
Ecaterina Hulea este mândră de ceea ce a realizat până în prezent şi de faptul că, prin activităţile ei, oamenii îţi pot redescoperi vechile obiceiuri şi tradiţii. ”Consider că, prin munca mea, am reuşit să întru în fiecare curte din sat, lucru care mă face extrem de fericită, pentru că ştiu că voi lăsa ceva în urma mea. Desigur, toate demersurile mele nu ar fi fost posibile fără sprijinul primarului Marian Ghinea, care a înţeles, la rându-i, importanţa ducerii mai departe a tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti”, a declarat artistul popular.
Cusăturile şi broderiile tradiţionale româneşti
Broderiile tradiţionale româneşti sunt pe cât de frumoase, pe atât de complicat de făcut, existând o mulţime de tehnici care pot fi folosite. Una dintre acestea este punctul de cusut, ale cărui linii drepte, verticale sau oblice pot crea motive populare. Pe lângă acesta mai există câteva puncte de broderie importante cum ar fi: punctul înaintea acului, punctul oblic, cusutul bătrânesc şi punctul bătrânesc, foarte vechi, lucrat în deosebi în puncte orizontale şi verticale în scară.
Punctul bătrânesc, o broderie cu istorie
Acest punct este considerat ca o rămăşiţă din trecutul broderiei. Obiectele brodate cu ajutorul lui, mai ales iile, au o valoare artistică remarcabilă. Se lucrează într-o singură culoare, iar pentru a imprima o strălucire mai mare modelului se execută uneori împreună cu fir de aur, sau fir de argint. Însăşi denumirea sa îi atestă vechimea în broderiile româneşti. Punctul bătrânesc este specific Moldovei, Munteniei şi Olteniei, unde a avut o largă răspândire în ornamentarea cămăşilor femeieşti.
