În rândurile de față, îl avem ca interlocutor pe un om de sport totalmente atipic.
- De ce atipic, domnule Florin Dimachi?
- Pentru că am ajuns arbitru internațional de volei fără să fi practicat sportul cu mingea peste fileu. Nici la copii, nici la juniori, niciodată!
- Și, totuși, ai ajuns la un nivel foarte ridicat în această disciplină.
- Am fost ajutat de către mentorii mei, care m-au racolat în serviciul acestei discipline sportive. Toți, arbitri la cel mai înalt nivel: Florin Scorțaru, Petrică Deju și regretatul Dan Delcea. Aveam doar 19 ani când am ajuns la un curs de arbitri organizat de AJ Volei Galați. Iar de aici a început lungul meu drum în arbitraj. Am luat-o de la început, cu meciuri de copii, juniori, atât la linie, apoi în scaun sau secund.
- Cum s-a derulat parcursul în continuare?
- La 30 de ani, am fost cooptat în lotul divizionar, pentru ca doi ani mai târziu să fiu promovat la meciurile de Divizia B. Îmi amintesc și acum că primul meci l-am arbitrat între două echipe masculine, din Rm. Sărat și Bacău. Începuse să-mi placă din ce în ce mai mult ceea ce făceam. A venit și prezența la un important turneu de "Cupa României", la Galați, iar de aici cred că am fost pe deplin cucerit și mi-am urmat misiunea.
- Ai avut o carieră îndelungată. Să dăm câteva detalii.
- În întreaga carieră am oficiat la circa 500 de jocuri, dintre care la peste 300 numai la meciurile echipelor din primele două eșaloane, diviziile A și B.
- După atâta experiență în competițiile interne, a venit şi vremea să faceţi pasul către marile turnee internaționale. Când și cum s-a întâmplat acest lucru?
- În 2005, am fost propus de federația noastră de volei pentru un curs de arbitri internaționali, în capitala Bulgariei. De la noi a mai mers ploieșteanul Alin Mateizer, alături de arbitri din alte șapte țări. Am încheiat cursul cu notă maximă la toate testele teoretice și practice și astfel am primit atestarea de arbitru internațional.
- Au apărut astfel și programările la meciurile de peste hotare.
- Din acel moment și până în decembrie anul trecut, am oficiat la peste 100 de jocuri internaționale. Am fluierat în aproape toată Europa, în ţări din care aș enumera Serbia, Franța, Italia, Grecia, Rusia. Ca model de organizare de excepție a fost Turcia, care pe lângă echipe valoroase posedă și săli moderne, construite de federaţia turcă de volei, la Istanbul, Ankara sau Bursa. Între meciurile conduse se remarcă o finală de CEV Cup, între două din cele mai bune echipe din Belgia și Rusia la momentul respectiv.
- Vreo amintire plăcută sau mai puțin plăcută ai avut?
- De obicei, totul s-a desfășurat firesc, excepția fiind o întârziere de o zi la un turneu european de calificare din Ucraina. A trebuit să rămân la Viena, din cauza unei probleme tehnice a avionului. Desigur, nu voi uita ultimul meci internațional al carierei, cu echipe din Ucraina și Italia, între Monza și Zaporoje.
La această poveste fascinantă, să mai adăugăm faptul că Florin Dimachi nu a renunțat în totalitate la volei, ci va oficia în continuare, ca observator, la meciurile din competițiile interne - Divizia A1 și "Cupa României".
