!) şi ştiu, şi vreau, şi pot, şi am, şi n-am... şi zic:
ce Cald ar fi, dacă n-ar fi aşa de Frig,
iar Visul Vieţii ce adânc/ ar fi, dac-aş putea să-l plâng
pe micul Tot, dar şi pe marele Nimic (!)
(!) am încercat de mii şi mii şi mii de ori,
dar plânsu-i van printre mărunţi şi surzi şi chiori -
prea mare-i şi fără de rost/ Preţul dispreţului de Cost -
cum să nu râzi şi cum să nu te înfiori (?)
(!) mi-a spus şi Mama, într-o zi, când lăcrămam
lângă Ulciorul spart al lui Omar Khayyam:
hai, taci frumos, fă alt ulcior,/ nu mai trăi întâmplător,
numai aşa vezi dacă porţi şi tu vrun hram (!)
(!) ce Frig ar fi, dacă n-ar fi aşa de Cald
pe malul Cesta şi pe malul Celălalt -
iau micul Tot şi râd şi-(i) zic:/ bă, tu eşti marele Nimic,
hai, nu mai plânge, fii cu minte sub Hazard (!)
